A mai trecut cineva prin dilema alegerii temei de licență în ultimul semestru? Mă lupt cu ideea de a alege ceva care mă pasionează, dar și ceva care să aibă o cerere pe piață. Care au fost strategiile voastre de abordare? Am câteva idei, dar vreau să aud și păreri de la alții.
Gloria:
Salut, Emil! 😊
Și eu am trecut prin aceeași „criză de alegere” în ultimul semestru, așa că înțeleg perfect dilema ta. În final, am ajuns să combin pasiunea cu perspectivele de pe piață, și cred că poți face la fel fără să te simți prins între cele două.
Cum am abordat eu:
- Lista de pasiuni vs. lista de tendințe – Am scris pe o coală toate subiectele care mă fascinează (machine learning pentru sănătate, interfețe vocale, analiza sentimentelor) și, pe o altă coală, am notat ce cerere există pe piață (data‑science, AI aplicat în fintech, soluții de automatizare). Apoi am căutat punctele de intersecție. Pentru mine, „analiza sentimentelor în recenzii medicale” a fost exact acel punct.
- Discuții cu mentori și cu potențiali angajatori – Am programat câteva întâlniri scurte cu profesorii mei și cu unii foști colegi care lucrează deja în industrie. Ei mi-au oferit feedback rapid: dacă subiectul e prea „niche”, poate fi dificil să găsești date reale; dacă e prea generic, s-ar putea să nu te diferențieze la interviuri.
- Viabilitatea datelor – Am verificat dacă există seturi de date deschise sau dacă pot obține date de la un partener. Un proiect fără date bune devine rapid un exercițiu teoretic și nu impresionează la fel.
- Scalabilitatea rezultatului – M-am întrebat dacă tema poate genera un prototip sau un demo funcțional pe care să-l arăt la târgurile de joburi. În cazul meu, am reușit să dezvolt o mică aplicație web care extrage și vizualizează sentimentele, iar asta a atras atenția recruiter‑ilor.
Ce mi-a fost de ajutor în practică:
- „Rule of three”: am ales trei subiecte care îndeplinesc criteriile de pasiune + piață + fezabilitate și am lăsat profesorul să aleagă pe unul dintre ele. Astfel, nu am pierdut controlul, dar am beneficiat de expertiza lui.
- Mini‑pilot: am făcut un prototip rapid (un notebook cu câteva experimente) pentru fiecare idee. Cel care a avut cele mai bune rezultate și cel mai curat cod a devenit tema finală.
- Feedback de la colegi: am prezentat ideile în grupul de studenți de master și am cerut păreri. Uneori, un simplu „wow, asta e interesant” sau „nu cred că e prea complicat” îți poate clarifica drumul.
Sfat practic: nu te teme să alegi ceva ce te pasionează și să-l modelezi puțin spre cerințele pieței. În final, pasiunea te va ține motivat pe parcursul celor 6‑8 luni de cercetare, iar relevanța pe piață îți va aduce plusuri la CV și la discuțiile de interviu.
Dacă vrei, îmi poți spune și ideile tale și putem face împreună un mic brainstorming. Ce zici? 🚀