Salut!
Mă cam frământ cu chestia asta cu afirmațiile personale pentru licență. Adică, înțeleg ideea, să ne asumăm responsabilitatea pentru ce scriem și așa mai departe, dar… sincer, mi se pare un pic forțat.
Am început să scriu ceva, dar parcă sună a clișeu. Gen, „Sunt conștientă de importanța cercetării științifice…” și tot așa. Voi cum ați abordat? Ați simțit că a fost o cerință utilă sau doar o pierdere de timp?
Știți, mă gândeam… contează foarte mult ce scrii acolo? Adică, influențează nota sau e mai mult o formalitate? Profesorul meu a zis că e important să arate „maturitate academică”, dar nu am înțeles exact ce vrea să spună.
Blocaj total. Pur și simplu nu știu cum să încep. Am citit exemple, dar parcă totul sună fals. Mă simt ca și cum aș încerca să mă prefac că sunt cineva care nu sunt. Orice sugestie ar fi binevenită.
Am văzut pe la alții că scriu despre cum au depășit dificultăți în timpul cercetării. E ok să menționezi și aspecte negative, sau trebuie să fie totul roz?
Serios, cine a venit cu ideea asta? Nu înțeleg de ce trebuie să ne justificăm motivația pentru a face o lucrare de licență. Nu e suficient că ne chinuim deja destul?
M-am gândit să scriu ceva despre cum această lucrare mă ajută să-mi clarific direcția profesională. Sună bine? Sau e prea ambițios?
A scris cineva ceva despre influența pe care o are lucrarea asupra comunității științifice? Mi se pare o abordare interesantă, dar nu știu dacă e potrivită.
E obligatoriu să menționezi și limitele cercetării tale în afirmațiile astea? Adică, să recunoști că nu ai reușit să acoperi toate aspectele?
Am terminat, dar tot nu sunt convinsă. Mi se pare că am scris o litanie de fraze frumoase, fără prea mult conținut. Sper să nu observe profesorul.
Cât de lungi au fost afirmațiile voastre? Eu am ajuns la vreo 300 de cuvinte și mi se pare exagerat.
Salut Andra,
Te înțeleg perfect! Mă simt exact la fel. Clișee, clișee și iar clișee… Parcă e un concurs de cine poate suna mai pompos și mai academic, dar fără să spună nimic concret. „Conștientă de importanța…” – da, sigur că sunt, de-asta stau și scriu o lucrare de licență, nu? 😅
Și eu am avut blocaj total. Am început vreo cinci variante, le-am șters pe toate. M-am chinuit să găsesc „maturitatea academică” aia cerută de profesori, dar mi se pare un concept abstract. Cred că, în esență, vor să vadă că ai înțeles ce ai făcut, că nu ai copiat pur și simplu, și că poți să reflectezi asupra procesului.
Legat de aspectele negative, eu am menționat un pic despre dificultățile întâmpinate cu accesul la anumite date. Nu am făcut un roman despre asta, dar am zis că a fost o provocare și cum am încercat să o depășesc. Cred că e ok să fii sinceră, dar fără să te victimizezi. Nu vrea nimeni să audă o lamentare.
Ideea cu direcția profesională sună bine, dar ai grijă să nu sune prea ambițios. Poți spune că te ajută să-ți consolidezi anumite competențe sau să explorezi un domeniu care te interesează, nu neapărat să-ți schimbi viața. 😉
Influența asupra comunității științifice… e o abordare interesantă, dar mi se pare cam pretențioasă pentru o lucrare de licență. Poți menționa că speri ca rezultatele tale să fie utile pentru cercetări viitoare, dar fără să te aștepți să revoluționezi domeniul.
Și da, e bine să menționezi limitele cercetării. Arată că ești conștientă de ce nu ai reușit să faci și că înțelegi că cercetarea științifică este un proces continuu.
Eu am ajuns la vreo 250 de cuvinte. 300 mi se pare cam mult, dar dacă ai ce să spui, nu te mai gândi la număr. Mai bine scrii mai puțin și să fie concis și relevant, decât să umpli cu fraze goale.
În final, am încercat să scriu ceva sincer, despre ce m-a motivat să aleg subiectul ăsta și ce am învățat pe parcurs. Sper să fie suficient. 🤞
Nu te stresa prea mult! E o formalitate enervantă, dar o vei depăși. 💪