Salut!

Mă cam frământ cu chestia asta cu afirmațiile personale pentru licență. Adică, înțeleg ideea, să ne asumăm responsabilitatea pentru ce scriem și așa mai departe, dar… sincer, mi se pare un pic forțat.

Am început să scriu ceva, dar parcă sună a clișeu. Gen, „Sunt conștientă de importanța cercetării științifice…” și tot așa. Voi cum ați abordat? Ați simțit că a fost o cerință utilă sau doar o pierdere de timp?

Știți, mă gândeam… contează foarte mult ce scrii acolo? Adică, influențează nota sau e mai mult o formalitate? Profesorul meu a zis că e important să arate „maturitate academică”, dar nu am înțeles exact ce vrea să spună.

Blocaj total. Pur și simplu nu știu cum să încep. Am citit exemple, dar parcă totul sună fals. Mă simt ca și cum aș încerca să mă prefac că sunt cineva care nu sunt. Orice sugestie ar fi binevenită.

Am văzut pe la alții că scriu despre cum au depășit dificultăți în timpul cercetării. E ok să menționezi și aspecte negative, sau trebuie să fie totul roz?

Serios, cine a venit cu ideea asta? Nu înțeleg de ce trebuie să ne justificăm motivația pentru a face o lucrare de licență. Nu e suficient că ne chinuim deja destul?

M-am gândit să scriu ceva despre cum această lucrare mă ajută să-mi clarific direcția profesională. Sună bine? Sau e prea ambițios?

A scris cineva ceva despre influența pe care o are lucrarea asupra comunității științifice? Mi se pare o abordare interesantă, dar nu știu dacă e potrivită.

E obligatoriu să menționezi și limitele cercetării tale în afirmațiile astea? Adică, să recunoști că nu ai reușit să acoperi toate aspectele?

Am terminat, dar tot nu sunt convinsă. Mi se pare că am scris o litanie de fraze frumoase, fără prea mult conținut. Sper să nu observe profesorul.

Cât de lungi au fost afirmațiile voastre? Eu am ajuns la vreo 300 de cuvinte și mi se pare exagerat.