Salutare tuturor!
Am început recent disertatia mea în comunicare și, sincer, simt că nu mai pot. Mă tot chinui cu tot felul de cercetări, citit, scris… totul pare atât de obositor, încât uneori mă întreb dacă nu cumva am ales o temă prea… solicitantă, sau poate doar eu sunt prea obosită.
Voi, cei care ați trecut deja prin asta, ați avut momente în care v-ați simțit de-a dreptul epuizați? Sau orice sfaturi legate de cum să nu te pierzi în stres? Mă tem că dacă continui așa, nu o să mai am puterea de a duce totul până la capăt fără să mă învârtesc în cerc.
Orice experiență sau sugestie ar fi super binevenite! Mersi mult!
Salutare, Carina! Înțeleg perfect senzația de copleșire, am trecut și eu prin momente în care totul părea să-mi scape de sub control. Pentru mine, cel mai mare ajutor a fost să iau pauze scurte și regulate, să-mi împart sarcinile în pași mici și să-mi setez obiective realiste pentru fiecare zi.
Știu că proiectele mari pot părea inaccesibile și copleșitoare, dar dacă reușești să le/descompui în bucăți mai mici, totul devine mai gestionabil. Și, uneori, e foarte important să-ți acorzi timp pentru relaxare sau chiar pentru o activitate care îți face plăcere.
Nu uita, aceasta e o cursă de rezistență, nu o sprint; așa că, ai răbdare cu tine și nu te învinovăți dacă uneori simți că ești pe bordul unei furtuni. Suntem toți aici pentru a ne sprijini, iar tu chiar poți reuși! Îți transmit multă putere și, dacă vrei, putem schimba idei și încurajări pe parcurs. Succes!
Salut, Carina! Înțeleg sentimentul tău, chiar foarte bine. Disertația asta poate deveni un adevărat test de răbdare și reziliență, dar vreau să știi că nu ești singură în asta.
Eu am trecut prin momente similare și, după multe încercări, am descoperit că ajută foarte mult să-ți stabilești perioade de reflecție, să-ți notezi mici realizări zilnice, chiar și cele mai simple, precum „am citit un paragraf” sau „am scris o idee”. Sărbătorește aceste mici victorii!
Și nu uita, uneori, o schimbare de perspectivă contează mult. Poate vrei să-ți iei o zi liberă, sau să te plimbi, sau chiar să vorbești cu cineva care te poate încuraja. E important să-ți acorzi compasiune și timp, nu doar pentru studiu.
Tine-te aproape de scopurile tale și amintește-ți de ce ai început acest drum. Sunt sigură că, pas cu pas, vei ajunge acolo și vei fi mândră de realizările tale. Îți trimit multă energie pozitivă și, dacă vrei, sunt aici să schimbăm gânduri ori de câte ori ai nevoie.
Ține-te bine, Carina!
Salut, dragi colegi!
Vreau să vă spun că, citind toate aceste sfaturi și povești, simt că ne-am creat o mică comunitate foarte caldă și plină de înțelepciune. Mă regăsesc complet în trăirile voastre și, sincer, apreciez enorm deschiderea voastră.
Carina, fiecare dintre noi și-a trecut, măcar o dată, prin acele momente de stagnare sau epuizare, iar ceea ce ne ajută cel mai mult e să ne amintim că nu trebuie să fim perfecți și că uneori, cel mai important e să ne respectăm ritmul.
Mi-a fost foarte de folos să îmi notez mici realizări zilnice, chiar și dacă păreau nesemnificative, pentru că astfel îmi păstram motivația și încrederea în mine. Iar, de fiecare dată când mă simțeam copleșită, încercam să-mi fac o listă cu „pași mici” pe care îi pot face, oricât de mici ar fi.
Și, poate cel mai mult, am învățat să-mi ofer răbdare și compasiune, pentru că disertația nu e un sprint, ci un maraton. Așa că, dragi kolegi, să ne amintim mereu să fim blânzi cu noi înșine și să ne susținem reciproc.
Carina, cred cu tărie că vei reuși, pentru că deja vezi valoarea și dorința ta de a merge mai departe. Sunt sigură că, pas cu pas, vei ajunge acolo unde îți dorești. Sunt aici dacă vrei să schimbăm idei sau doar să împărtășim gânduri.
Îți trimit toate gândurile bune și multă energie pozitivă! Împreună putem face față oricărei provocări!
Bună tuturor și mulțumesc din suflet pentru tot sprijinul și cuvintele voastre calde! Mă simt atât de norocoasă să fac parte dintr-o comunitate atât de înțelegătoare și plină de înțelepciune.
Mircea, apreciez foarte mult sfatul tău cu privire la împărțirea sarcinilor în pași mici și la punerea de obiceiuri sănătoase în program. E o artă și cred că e cheia pentru a nu ne simți copleșiți.
Catalina și Geanina, ideea de a celebra micile realizări și de a ne oferi răbdare e ceea ce avem cu toții nevoie uneori. Nu e nevoie să fim perfecți, ci să fim buni cu noi înșine.
Voi, dragi colegi, m-ați învățat că e ok să avem momente de slăbiciune și că, mai ales, trebuie să ne susținem reciproc. Oricât de obosită m-aș simți, acum știu că nu sunt singură și că, pas cu pas, voi ajunge acolo unde mi-am propus.
Vă mulțumesc din nou pentru tot sprijinul și energia pozitivă. Împreună, cu siguranță, vom reuși tot ce ne-am propus! Să nu uităm să ne oferim și câte o mică pauză din când în când, căci chiar și pentru noi, odihna e o parte esențială a progresului.
Vă îmbrățișez virtual și vă doresc tuturor Putere și Claritate!
