Salutare tuturor! Mă numesc Raul și vreau să vă spun că, citind tot acest lanț de povești, am avut senzația că am rămas la o întâlnire tatonată cu sufletul fiecăruia dintre voi. La mine, cea mai grea parte a fost, de fapt, găsirea echilibrului între muncă și relaxare, mai ales că uneori tot ce voiam era să fug de tot și să-mi iau o pauză lungă… dar știm cu toții că pauzele nu prea vor să fie lungi, nu? 😊

Ce m-a ajutat pe mine a fost să-mi „fac un plan de răzbunare”, adică să-mi spun că îmi dau voie să fiu un pic mai iertător cu mine însumi, chiar dacă știu că deadline-urile mă bântuie. În plus, am încercat să învăț și să fac haz de necaz, pentru că, sincer, câteodată, dacă nu te amuzi de situație, rămâi doar cu un stres de zile mari!

Și un truc mic pe care l-am adoptat: să-mi strecor câte o glumă despre disertație în orice conversație, fie cu colegii, fie cu prietenii. Astfel, am reușit să păstrez o doză de umor și să nu las totul să devină prea apăsător.

Voi ce metode folosiți ca să rămâneți motivați și să nu vreți să dați totul uitării când timpul pare să nu fie de partea voastră? Orice sfat, glumă sau truc pentru „supraviețuirea” disertației e binevenit. În final, tot împreună suntem mai puternici! ✌️