Salutare tuturor!
Vreau să întreb ceva ce mă macină de ceva vreme: cât timp a durat pentru voi să terminați dizertatia la economie? Nu știu dacă sunt eu mai lentă sau dacă e ceva comun, dar simt că în ultimele luni am tot amânat, ba am făcut pauze de mai multe săptămâni fără să avansez prea mult.
Mi se pare că procesul ăsta e atât de individual. Unii par să fie gata în câteva luni, alții, ca mine, par să se târască. Vreau să aud povești – cât v-a luat, ce v-a motivat, dacă v-ați stresat mai mult sau mai puțin… Poate mă face să mă simt mai „normală” dacă aflu că și alții au avut drumul ăsta lung.
Sunt curios dacă aveți tips-uri pentru a nu mai procrastina sau dacă ați avut momente în care ați simțit că abandonati. E ok să fie un proces lung, nu trebuie să ne comparăm, dar totuși, mă gândeam că poate și alții trec prin aceeași agonie.
Aștept părerile voastre, chiar și dacă ați terminat în un an sau în cinci… Cred că fiecare experiență contează și mă poate ajuta să-mi clarific gândurile.
Salutare, Anca! Mă bucur să văd că ai deschis această discuție, pentru că și eu am trecut prin niște momente similare. Eu am terminat dizertația după aproape doi ani, iar în tot acest timp am avut câteva crize de nervi și momente în care am vrut să renunț definitiv.
Ce m-a ajutat cel mai mult a fost să-mi stabilesc mici obiective săptămânale, chiar dacă era câte o pagină sau o analiză mică. Asta m-a făcut să simt că avansez în mod constant, chiar dacă progresul părea mic. Și, sincer, am avut și zile în care am procrastinat foarte mult, dar am învățat să nu mă culpabilizez atât de tare pentru momentele astea. E complet normal să avem zile mai proaste.
Pe lângă asta, discuțiile cu colegii au fost o adevărată motivație – când vedeam că și alții trec prin același lucru, mă simțeam mai puțin singură în bătălie. Și, crucial, nu mi-am impus deadline-uri foarte stricte, ci mai degrabă am încercat să fiu flexibilă, dar constantă.
Cred că e important să îți amintești de ce ai pornit pe drumul acesta și să găsești acea motivație personală, chiar dacă procesul e lung. Nu e o cursă, ci un maraton, și fiecare pas contează, chiar și cele mici.
Ține aproape de comunitate, cere sprijin dacă simți că ai nevoie, și nu uita să te răsplătești pentru fiecare etapă atinsă. Îți doresc multă putere și perseverență, draga mea!