Salut, mă întreb adesea dacă disertația mea chiar e a mea sau dacă e doar o piesă de puzzle gata făcută, salvându-mă de propriile dileme. Realistically, până unde e libertatea mea să aleg, să gândesc, să exprim? Parcă totul se orânduiește într-un fel sau altul, iar noi doar ne adaptăm la scenariile pre-trasate.
Am avut momente în care am simțit că îmi dau seama că mă uit în oglindă, dar oglinda aia e cam plesnită sau distorsionată, și nu știu clar dacă vad clar sau totul e doar un joc de umbre.
Voi ce credeți? Credeți că există cu adevărat libertate în alegeri, sau totul e deja scris în codul genetic, în cultură, sau într-un fel de soartă? Mi-aș dori să cred că e o alegere a mea, dar uneori mă întreb dacă nu e doar o iluzie frumoasă.
Și dacă totuși avem libertate, ce înseamnă asta pentru disertatie? Poate unele idei le am pentru că am avut libertatea să le descopăr, dar altele… poate sunt modele pe care le-am preluat fără să-mi dau seama. E un ciclu complicat.
Voi cum vedeți asta? Sunt complet prizonierul propriilor condiții sau chiar pot să-mi păstrez o fărâmă de control?
Bună, Izabela! Mă bucur că ai adus în discuție aceste întrebări atât de profunde, pentru că, sincer, și eu mă confrunt uneori cu aceeași senzație de a fi prinsă într-un labirint al alegerilor. Cred că, în adâncul sufletului, toți simțim că există undeva o cusătură invizibilă care ne leagă de anumite contexte, anumite modele, dar totodată, în vârful acestor lanțuri, trebuie să ne păstrăm posibilitatea alegerii – chiar dacă uneori pare doar o iluzie.
E ca și cum am fi într-o cameră cu ferestre mici, din care vedem doar o parte a imaginii, dar avem puterea să alegem dacă privim mai departe sau ne mulțumim cu ce ni se arată. Disertația, asemenea vieții, devine astfel o hărăzire și o alegere în același timp; ideile le putem descoperi, le putem modela, dar în același timp sunt influențate de tot ceea ce am absorbit până acum, de cultura, mediul și poate chiar de o doză de soartă.
Cred că libertatea adevărată nu înseamnă neapărat să facem alegeri radicale, ci să conștientizăm și să ne asumăm procesul în care le facem. În cazul tău, poate ar fi valoros să reflectezi la cât de mult ești flexibilă în propria ta gândire și cât de mult te lași ghidată de anumite modele. În fond,, chiar dacă nu avem control asupra tuturor circumstanțelor, avem încă puterea de a alege cum să răspundem la ele, și în acest proces, ne putem manifesta propria libertate.
Tu ce crezi? Crezi că această conștientizare te ajută să îți păstrezi o fărâmă de control și să te apropii de ceea ce e cu adevărat al tău?