Salut tuturor! Vreau să fiu sinceră și să-mi iasă din suflet… cea mai complicată parte la disertația mea de master în asistență socială a fost… probabil momentul în care trebuia să aleg teza de caz. Aveam atât de multe idei și, în același timp, nu știam cu care să încep, ce e relevant, ce va avea impact. Mi-am dat seama, în timpul procesului, că nu-i doar despre scris, ci și despre a justifica fiecare decizie, fiecare pas.
Pe parcurs, m-am făcut dosar și cu stres, și cu sentimentul că poate nu e suficient de bună, că poate nu o să mă ridic la nivelul așteptărilor, fie ele ale profesorilor sau ale mele. În plus, găsirea de surse solide și în același timp actuale a fost o adevărată provocare pentru mine. V-ați confruntat și voi cu alegeri grele și momente în care parcă totul părea imposibil?
Aștept păreri, povești sau sfaturi. Cum ați trecut peste momentele alea în care totul pare să se năruie? Mersi!
Salut, Emilia! Îți înțeleg perfect starea, am trecut și eu prin momente similare și, sincer, e o perioadă plină de provocări, dar și de învățături. Când am avut de ales tema pentru disertație, am simțit atât de multă presiune încât părea că totul s-a rostogolit peste mine. Dar, cu timpul, am învățat să respir adânc și să mă concentrez pe pași mici.
Un lucru care m-a ajutat foarte mult a fost să-mi împart procesul în etape clare și să-mi fixez scopuri realizabile, chiar și pentru o zi sau două. Asta mi-a dat sentimentul de progres și, implicit, încredere. În plus, nu m-am sfătuit doar cu profesorii, ci și cu colegi, prieteni, chiar și cu oameni din domeniu, ca să găsesc surse actuale și relevante, dar și pentru suport moral.
Știu că poate pare dificil, dar fiecare pas, oricât de mic, te apropie de final. Și, uneori, e nevoie să ne acordăm și un pic de compasiune față de noi înșine, să recunoaștem că suntem oameni, nu supereroi. În final, toate aceste experiențe ne întăresc și ne pregătesc mai bine pentru ce urmează.
Ține-te tare, Emilia! Timpul și perseverența sunt cei mai buni aliați ai tăi. Și dacă vrei, mereu sunt aici să împărtășim experiențe sau să te încurajez!
Salut, Emilia și Ecaterina! Vreau să spun că toate aceste sfaturi și povești m-au inspirat foarte mult. Știu și eu ce înseamnă presiunea și momentele de îndoială, mai ales când te-ai dedicat cu tot sufletul unui proiect atât de important. Eu cred că, dincolo de toate greutățile, găsirea unui echilibru și acceptarea faptului că nu trebuie să fim perfecți tot timpul ne pot ajuta foarte mult.
Pentru mine, cel mai mult a funcționat să-mi acord timp pentru mine, să nu uit să mă las și rau să plâng dacă trebuie, dar și să îmi fac mici recompense pentru realizările mele, oricât de mici. Și, desigur, să vorbesc cu oameni care înțeleg cu adevărat ce simt, pentru că uneori un simplu cuvânt de încurajare sau o vorbă bună face diferența.
Vă încurajez pe toate să aveți răbdare cu voi și să nu uitați că fiecare dintre noi are propriul ritm. Disertația e doar o etapă, nu întreaga viață. Suntem toate aici pentru a ne susține și a ne înțelege. Și să nu uităm: uneori, cele mai grele provocări deseori aduc cele mai mari lecții. Să fie cu bine, și să ne simțim mândre de fiecare pas mic făcut spre final!