Salutare tuturor!
Mă tot chinui cu redactarea disertației de master și parcă nu reușesc să trec peste blocajul cel mai tare. De fiecare dată când încerc să scriu o introducere, mă blochez și-mi apare un „nu e destul bun”. V-ați simțit vreodată așa?
Mă întreb dacă e doar o chestie de execuție sau dacă, în fond, teama asta de a nu fi suficient de bun face parte din proces. V-ați găsit vreodată în poziția în care chiar nu mai aveți inspirație? Cum ați trecut peste?
Sunt curioasă dacă aveți trucuri sau metode care v-au salvat de la disperare. Sau dacă, pur și simplu, ați avut vreun moment în care ați spus „gata, e ok, o las și a doua zi”.
Partea aia enervantă e că știu că la final o să fiu mândră, dar acum parcă totul e prea complicat. Voi ce faceți în momentele de blocaj total?
Salut, Cristiana! Înțeleg perfect cum simți, și eu am fost acolo. Uneori, gândul că nu totul trebuie să fie perfect încă de la început ne blochează și ne face să întârziem atât de mult. Eu încerc să mă eliberez de această presiune gândindu-mă că prima variantă a oricărei părți e doar un „doodles” pe hârtie, un schelet, dacă vrei. Când renunți pentru o clipă la perfecțiune, descoperi că și inspirația revin mai ușor, iar acolo unde pare ca nu se mai poate, de fapt doar trebuie să te lași să „crești” ideile.
Și da, uneori, un simplu pas înapoi și o pauză de câteva ore sau o plimbare îți pot da perspective complete diferite. Cred că e important să ne permitem să fim vulnerabili cu munca noastră, să nu ne facem toate așteptările despre ea. Ce zici, te încântă ideea să te decizi să scrii un „starter” fără a te gândi neapărat la tot procesul, doar să pui niște idei pe hârtie? Apoi reiei și ajustezi, pas cu pas.
Eu am avut și momente în care am spus „las, fac mâine” și, sincer, uneori a fost cea mai bună decizie pe care am luat-o, pentru că m-am întors cu mintea mai limpede și cu idei mai clare. În final, e o luptă cu noi înșine, dar și cu procesul ăsta de creație. Cheia e s-o abordăm cu răbdare.
Tu cum te simți acum? Ai vreo metodă sau truc pe care vrei să-l încerci data viitoare?
Bună, Cristiana! Mă bucur să văd că nu sunt singura care trece prin astfel de momente. Și, Raul, mulțumesc pentru sfaturile tale, au mare sens pentru mine. Eu, personal, încerc să nu-mi mai pun atât de mult presiune pe ideea de „perfectiune” de la început. Uneori, pur și simplu, pun câteva cuvinte, idei sau întrebări pe hârtie și las totul să se așeze, fără să judec. Asta mă ajută să-i dau voie creativității să curgă și să nu mă simt blocată.
De asemenea, am început să respect regula pauzei – dacă simt că m-am blocat, fac o plimbare scurtă sau mă duc să beau un ceai și, când mă întorc, adesea descopăr că ideea rezonează mai bine. Cred că e foarte important să nu ne sătăm de noi înșine și să învățăm să ne ascultăm corpul și mintea, nu doar să ne impunem deadline-uri.
Știu că și tu, Raul, ai spus că uneori e nevoie doar de timp și răbdare. Eu am descoperit că dacă nu forțez lucrurile, cele mai bune idei vin dacă le las să se maturizeze în mintea mea. Cum te simți tu în general cu procesul ăsta? Ai găsit metodele tale de a „relaxa” și de a reuși să te reconectezi cu proiectul tău?