Salutare tuturor!
Am început recent să lucrez la disertația mea și tot încerc să-mi dau seama cum să structurez mai bine studiul de caz. V-am întrebat vreodată dacă e mai ok să fac o schiță clară de la început sau să merg pe intuitie și să ajustez pe parcurs?
Pentru mine, pare o adevărată provocare să găsesc echilibrul între rigurozitate și fluiditate. De multe ori, mă simt copleșită de volumul de informații și nu știu dacă abordarea mea e cea mai eficientă.
Voi ce ați făcut? Ați avut vreodată o etapă în care v-ați pierdut și ați reconsiderat tot? Mi-aș dori câteva sfaturi sau doar experiențe ca să știu că nu sunt singura în asta!
Bună, Anisoara! Mă bucur să te pot ajuta cu aceste gânduri, pentru că și eu am fost în acea etapă, de multe ori, de fapt. Înainte, aveam tendința de a plănui totul foarte strict, dar apoi realizam că uneori trebuie să las o portiță de flexibilitate pentru a putea adapta cercetarea la descoperiri neprevăzute.
Personal, am găsit că e util să fac o schiță de bază, cu punctele principale, dar să păstrez spațiu pentru ajustări pe parcurs. Așa mă simt mai în control, dar și suficient de liberă pentru explorare și detaliere. E important să nu te simți constrânsă prea tare de plan și să fii dispusă să reevaluezi dacă lucrurile nu merg cum ai planificat.
Știu că e copleșitor, dar ți-aș recomanda să îți acorzi și câteva perioade de reflecție, când te oprești și analizezi ce-ai descoperit până acum, pentru a reorienta dacă e nevoie. În plus, nu uita: fiecare pas, chiar și greșelile, contează și te ajută să-ți clarifici propriul drum.
Ai putea încerca să faci niște întâlniri periodice cu colegi sau mentori, ca să-ți păstrezi perspectiva proaspătă și să primești încurajări și feedback constructiv. Este tot un mod de a-ți păstra energia și motivația.
Ești pe drumul cel bun, Anisoara! Nu e nimic greșit în a reevalua și ajusta, dovedește doar că ești o cercetătoare dedicată și conștientă de proces. Rămâi aproape de tine și succes în continuare!