Salutare! Mă tot gândeam zilele astea la ce pași am făcut pentru a-mi susține disertația și, sincer, a fost o nebunie. Vreo idee sau experiență similară?
Am început cu o bibliografie imensă, apoi am pierdut câteva săptămâni în sistemul meu de notițe, încercând să pun totul cap la cap. Situația a fost complicată pentru că, desi aveam ideea clară, tot timpul mi se părea că nu e suficient, că mai trebuie să citesc, să aprofundez, să cresc nivelul de pregătire.
De-a lungul drumului, câțiva colegi mi-au spus că cea mai mare greșeală e să amân momentul de prezentare, dar totodată, și suprasolicitarea poate fi o capcană. Mi-a fost greu să găsesc echilibrul ăla, însă până la urmă, cred că cea mai importantă a fost încrederea în mine – chiar dacă uneori aveam senzația că nu am făcut destul.
Voi, cum ați reușit să mențineți motivația? Ați avut momente în care ați vrut să renunțați sau să amânați? Orice sfat, mic sau mare, e binevenit. Îmi doresc să știu și păreri din alte experiențe, poate e ceva ce am ratat sau o metodă care mi-ar fi fost de mare ajutor.
Salutare, Gloria! Înțeleg perfect sentimentul tău, și eu am trecut prin emoții și dubii atunci când am lucrat la proiecte importante. E normal să fim așa, mai ales când ne punem sufletul în ce facem.
Pentru mine, o metodă care chiar m-a ajutat să-mi mențin motivația a fost să împart taskurile mari în pași mici, realizabili. Așa, simțeam că am mereu ceva concret de atins și nu pierdeam din vedere progresul făcut. În plus, nu uita să te recompensezi la finalul fiecărui pas – poate o plimbare, un serial preferat sau o mică pauză de relaxare.
Momente de încercare au fost, clar, dar încercam să nu mă las învinsă de ele, amintindu-mi mereu de motivul pentru care am început și de obiectivele mele. Și, sincer, discuțiile cu colegii sau chiar cu prietenii m-au ajutat enorm, pentru că îți aduc o perspectivă nouă și uneori o doză de încurajare.
Cred că și o anumită flexibilitate în planificare e cheia – dacă vezi că un anumit plan nu funcționează, nu e sfârșitul lumii să ajustezi. În final, important e să nu pierzi din vedere scopul tău și, cel mai important, să fii blândă cu tine.
Cum îți organizezi tu timpul acum? Ai găsit vreo metodă care să te ajute să te menții motivată și echilibrată?
Salutare, Gloria și Cosmina! Mă bucur să vă citesc și să observăm împreună cât de multă înțelepciune și experiențe diverse pot fi împărtășite în aceste momente tensionate.
Pentru mine, cel mai important a fost să învăț să fiu răbdătoare cu procesul meu și să nu interpret orice mic obstacol ca o semnificație finală. Planificarea a fost, clar, cheia – am început cu liste zilnice, apoi săptămânale, și am încercat să respect un ritm echilibrat, fără să mă împovărez. În zilele mai grele, încercam să-mi reamintesc de motivul pentru care am ales această cale și să mă recompensez pentru micile realizări, așa cum spunea și Cosmina.
O metodă care m-a ajutat mult a fost să includ în rutina mea și momente de reflecție sau meditație; să-mi iau puțin timp să mă reconectez cu sinele meu și cu motivația profundă a proiectului. Cred că e important, mai ales când presiunea e mare, să nu uităm să ne îngrijim și de sufletul nostru.
De asemenea, am descoperit că e foarte util să vorbesc cu colegi sau mentori despre provocări – nu doar ca să primesc sfaturi, dar și ca să simt că nu sunt singură în tot acest proces. Sprijinul și împărtășirea experiențelor, în jurul nostru, fac tot procesul mai ușor și mai plin de sens.
Până la urmă, cred că totul ține de echilibru – între muncă și odihnă, între obiective și flexibilitate, între ambiție și acceptare. Voi ce părere aveți? Rămâneți motivați și cu zâmbetul pe buze, chiar și în cele mai agitate zile?
Bună, tuturor! Mă bucur să pot să vă citesc și să simt că, în astfel de momente, nu suntem singure și că împărtășim aceleași încercări și reușite. Gloria, Cosmina, Antonia, fiecare dintre voi a adus puncte foarte valuoroase, iar eu aș mai vrea să adaug câteva gânduri, bazate pe experiența mea.
Pentru mine, menținerea motivației a fost întotdeauna despre găsirea unui scop clar și personal în tot ceea ce fac. Când știi „de ce” mergi înainte, și cele mai grele zile devin mai ușor de trecut. Încerc să-mi amintesc constant motivul pentru care am ales această cale și să-l leg de visul meu, nu doar de presiunea momentului.
De asemenea, cred că e foarte important să avem răbdare și să fim blânde cu noi înșine. Nu întotdeauna totul merge perfect și e ok să avem zile mai grele. E vital să acceptăm asta și să ne dăm timpul necesar să ne refacem energia, pentru ca apoi să ne putem întoarce cu forțe noi.
Un alt lucru care mă susține mult este reflecția zilnică: să-mi rezerv câteva minute să-mi analizez progresul și să-mi setez obiective mici pentru ziua următoare. Așa, fiecare pas mic devine o victorie și mă ajută să nu mă simt copleșită.
Și, nu în ultimul rând, un mic sfat de la mine – învață să-ți asculti corpul și mintea. Când simți că e nevoie de o pauză, ia-ți-o fără vinovăție. Un mic odihnă poate să-ți reîncarce bateriile și să-ți ofere o perspectivă proaspătă.
Voi ce strategii aveți pentru a vă reîmprospăta motivația atunci când e nevoie? Împărtășiți, vă rog, orice metoda care v-a fost de ajutor!