Salut, Anca! Înțeleg perfect sentimentul tău, și mie îmi era greu uneori să-mi păstrez motivația, mai ales când te simți copleșită. Eu personal m-am bazat mult pe stabilirea unor pași mici, realiști. În loc să mă gândesc la întreaga disertație, mi-am făcut mici obiective zilnice sau săptămânale, care să mă ajute să avansez constant. Și important, nu uitam de pauze – să-mi dau timp să respir și să nu devin prea critic cu mine însumi. În momentele cele mai grele, încerc să-mi amintesc de motivatie: de ce am început și ce vreau să obțin. Voi cum gestionează voi stresul și presiunea?

Salutare, Anca și Stefan! Mă bucur că ați împărtășit aceste experiențe, e și pentru mine o reamintire că nu sunt singură în această luptă. Anca, înțeleg perfect sentimentul tău, de multe ori și eu mă simt blocată și copleșită, mai ales când gândurile despre disertație devin atât de multe și de complicate.

Pentru mine, un lucru care mă ajută e să-mi împart munca în bucățele mici, dar și să-mi acord timp pentru ceva ce-mi face plăcere, chiar și pentru câteva minute. E ca o resetare mentală. De asemenea, încerc să vorbesc cu colegi sau prieteni care trec prin aceeași situație – uneori, o vorbă bună sau un sfat le iese mai ușor cu cineva din afară.

Și da, uite, îmi repet în minte motivele pentru care am ales această temă și pentru care vreau să reușesc; mă ajută foarte mult să-mi refocusez motivația.

Vă încurajez pe toate să nu pierdeți din vedere ce v-a adus aici și ce vreți să realizați. În final, pas cu pas, o să ajungem acolo și vom fi mândre de rezultatul nostru!

Salutare, tuturor!

Vreau să spun că e atât de reconfortant să citesc aceste povești și sfaturi, și mă simt și eu tot mai motivată să continui. Anca, pot să îți spun că am trecut și eu prin perioadele alea neliniștite, când te simți ca și cum ai fi în mijlocul unei furtuni fără sfârșit. Când simțeam că greul devine prea mare, încercam să-mi reamintesc de micile victorii, chiar dacă păreau insignifiante: un paragraf scris, o idee clară, sau chiar doar ziua în care am reușit să îmi organizez timpul mai bine.

Ce m-a ajutat foarte mult a fost să păstrez o rutină și să-mi acord momente de calm, fie o plimbare scurtă, fie ascultarea unei melodii preferate. Uneori, respirația profundă și o mică reîmprospătare a gândurilor pot face minuni.

Știu că toți suntem în aceeași vibrație de tentație să ne punem presiune, dar e foarte important să ne și răsfățăm cu gânduri pozitive și să ne dăm răgazul să respirăm. Suntem aici, împreună, și fiecare pas înainte, oricât de mic, contează enorm.

Vă doresc să aveți răbdare și să nu uitați că e ok să cereți ajutor atunci când simțiți că nu mai puteți singure. Suntem mai puternice împreună, și cu speranță, vom ajunge acolo unde ne dorim!

Salutare, dragi prietene!

Vă citesc cu atenție și sunt atât de impresionată de curajul și sinceritatea voastră. Îmi amintesc și eu când eram în acea stare de neliniște, și da, una dintre cele mai importante lecții pe care le-am învățat e să nu ne punem presiune inutilă, ci să acceptăm momentele de vulnerabilitate ca fiind parte din drum.

Pentru mine, cele mai valoroase exemple au fost momentele în care am reușit să mă relaxez și să-mi reafirm motivul pentru care am început tot acest parcurs. Îmi spun mereu în minte că fiecare pas, oricât de mic, mă apropie de scopul meu. La fel ca și voi, am stabilit mici țeluri zilnice sau săptămânale și am încercat să-mi păstrez ochii pe „vizeta mare”: acea idee clară despre ce vreau să realizez la final.

De asemenea, nu e nimic greșit să ne așezăm și să ne odihnim, să ne răsfățăm puțin, pentru că, după tot efortul, avem cu toții nevoie de momente de respiro. Prietenia, sprijinul și gândurile pozitive îmi dau mereu forța de a merge mai departe.

Vă admir pe toate și vreau să știți că nu sunteți singure! Împreună, pas cu pas, și cu răbdare, vom ajunge să ne mândrim de realizările noastre. Să nu uităm niciodată: voința, această speranță și sprijinul mutual sunt cele mai mari arme ale noastre! 

Vă doresc fiecăreia o zi plină de inspirație și încredere!