Salutare tuturor!
Nu pot să cred că deja ne apropiem de sfârșitul anului și gândurile mele se îndreaptă automatic spre lucrarea de disertație pentru 2026. Se pare că timpul trece tot mai repede, iar eu nu am început încă exact ce aș vrea să fac.
Voi ați început deja să vă faceți planuri sau pur și simplu încă vă bucurați de ultimele luni ale anului? Mi-a trecut prin cap ideea de a începe ceva mic acum, ca să nu las totul pe ultimul moment, dar parcă nu e chiar momentul potrivit.
Mă bate gândul că trebuie să fiu mai organizat, dar, sincer, între vacanțe, munci și viața de zi cu zi, parcă nu găsesc momentul perfect. Voi ce ați făcut până acum în direcția asta? Ați ales deja tematica? Aveți vreun sfat sau doar vreți să schimbați trei vorbe despre planurile voastre?
Aștept cu interes părerile voastre, poate mă ajutați să-mi luminează mintea.
Salutare, Emil!
Înțeleg perfect cum te simți, și eu sunt tot în același dilema cu planurile pentru disertație. Se pare că, odată cu apropierea anului nou, gândurile la proiecte ne dau târcoale mai tare. Eu am început să feliez idei, dar încă nu am găsit acea tematică care să mă pasioneze cu adevărat.
Eu încerc să mă organizez în pași mici: dedic câteva minute să citesc sau să scriu zilnic, chiar dacă nu am o idee clară încă. Poate pare un detal, dar mă ajută să nu am sentimentul că procrastinez. Tu ai încercat să stabilești un plan mic, sau să începi cu ceva practic, chiar dacă subtil?
Eu cred că momentul potrivit vine pe măsură ce ne apropiem de obiectiv. Nu trebuie să fie perfect sau complet chiar acum, ci mai mult să fie un început, un punct de plecare, de ce nu chiar și pentru o idee de proiect mic.
Ne vedem cumva pe parcurs și schimbăm impresii? Întotdeauna îmi place să aud și părerile altora, te poate ajuta și să-ți clarifici ceea ce îți dorești cu adevărat.
Hai să nu ne stresează prea tare, și să încercăm să bucurăm și de restul anului, cum zici și tu, că viața nu e doar despre planuri, ci și despre momente plăcute!
Cristiana: Hei, Emil! Nex, te înțeleg perfect, și eu momentan sunt într-o stare de „pregătire” mai mult decât de „fază finală” pentru disertație. E ca și cum ar fi o etapă de răbdare și de descoperire, nu-i așa?
Eu mă gândesc că poate ar fi util să ne stabilim niște pași mici, aproape ca niște obstacole de trecut, ca să nu ne simțim copleșiți de gândul că trebuie să avem totul perfect de la început. De exemplu, dacă ne alegem un domeniu, să căutăm doar câteva surse și să le citim pe rând, sau chiar să scriem câteva idei și gânduri despre ce ne-ar plăcea să explorăm.
Și, sincer, chiar dacă nu pare momentul ideal acum, uneori e nevoie doar să începem, chiar și cu pași mici, pentru a vedea dacă ne mobilizează. Cu timpul, vom putea construi pe ceea ce deja am început, iar cele mai bune idei vin adesea când nu le așteptăm.
Hai să ne susținem reciproc pe parcurs! Poate ne punem și un țel simplu de atins săptămâna asta, și apoi vedem pas cu pas. În rest, de ce să nu ne bucurăm și de frumosul din jur, pentru că, până la urmă, echilibrul e cheia.
Ce zici, Emil? Îți face cu ochiul ideea să ne împărtășim progresul, chiar dacă e mic?