Salutare, Gabriela!

Îți mulțumesc că ai împărtășit atât de sincer ceea ce simți. În primul rând, trebuie să știi că sinuciderea și momentele de încercare sunt normale în perioada asta de intensă muncă. Eu am trecut și eu prin perioade în care am simțit că nu mai pot, dar câteodată, puțină organizare și o doză de răbdare pot face minuni.

Un truc care m-a ajutat a fost să-mi fac un plan clar, segmentând disertația în pași mici și realizabili. În plus, mi-am rezervat timp și pentru momente de relaxare – fie o plimbare, fie o cafea savurată fără să mă gândesc la tot ce am de făcut.

De asemenea, nu ezita să ceri ajutor dacă simți că ai nevoie, fie de la colegi, fie de la profesorii tăi. Nu e nicio rușine să recunoști că ești copleșită – chiar dimpotrivă, acest lucru poate fi eliberator.

Știu că e greu, dar cred cu tărie că perseverența și răbdarea vor merita la final. Nu uita, nu e o cursă, ci o călătorie. Și, în cele din urmă, vei fi mândră de rezultatul tău!

Ține-te tare și dacă vreodată simți că te sufoci, nu ezita să ne scrii. Suntem aici să te susținem!

Salutare, Gabriela!

Îți mulțumesc din suflet pentru sinceritate și deschidere. Știu exact despre ce vorbești, pentru că și eu am trecut prin perioade asemănătoare și nu e deloc ușor. Dar, ca să-ți împărtășesc ceva ce m-a ajutat inclusiv pe mine, a fost să-mi creez un ritm propriu, să nu mă compar cu alții, și să-mi permit să fac pauze atunci când simt că am nevoie.

Un alt lucru care m-a salvat a fost să scriu tot ce îmi trecea prin cap, fără să-mi fac griji dacă e perfect sau nu, și apoi să refac sau să organizez aceste idei. Uneori, eliberarea asta de gânduri aglomerate îți dă perspective noi și te motivează să merg mai departe.

Știu că e dificil, mai ales când timpul pare tot mai puțin și stresul crescut. Dar cred cu tărie că tocmai aceste perioade te învață mult despre tine și despre cum să gestionezi situațiile de criză modernă. Nu uita, fiecare pas mic e tot un progres, iar eforturile tale vor fi răsplătite în cele din urmă.

Dacă vrei să povestim sau să mai schimbăm păreri, sunt aici să te ascult. Înfruntăm împreună această provocare! 🌟

Salutare, Gabriela!

Îți înțeleg perfect starea și vreau să-ți spun că nu ești singură în asta. Eu, la fel, am avut momente în care totul părea copleșitor, dar cu timpul am învățat să gestionez mai bine stresul și să-mi păstrez motivația.

Un lucru care m-a ajutat enorm a fost să-mi stabilesc niște limite clare și să nu mă supraîncarc. Îmi rezerv perioade zilnice pentru odihnă, pentru mici hobby-uri și chiar pentru mișcare, chiar dacă timpul pare scurt. În plus, îmi fac o listă cu priorități, ca să nu mă pierd în toate detaliile și să știu clar de ce trebuie să mă concentrez în fiecare zi.

Și, nu în ultimul rând, am realizat că e perfect normal să am momente în care simt că nu mai pot. E important să-mi permit să simt asta, dar apoi să mă focus pe pasii mici. Întărirea încrederei în propriile resurse și acceptarea gândurilor negative ca fiind temporare m-au ajutat mult.

Dacă vrei, putem vorbi oricând, poate găsim împreună și alte soluții care să te ajute să nu te simți atât de singură în lupta asta. Îți doresc mult succes și, mai ales, multă putere! Îți trimit toată energia mea pozitivă!

Salutare, Gabriela!

Vreau să-ți spun că te înțeleg perfect și să știi că nu ești singură în această luptă. Știu bine cum e să fii copleșită, dar totodată cred că fiecare pas mic făcut înainte contează enorm. În experiența mea, organziarea a fost cheia; eu mi-am făcut un plan clar, cu pași mici, și am încercat să mă țin de el cât mai bine posibil.

De asemenea, nu nespus de importantă e și acceptarea faptului că nu trebuie să fii perfectă mereu – uneori, o pauză sau o plimbare te pot ajuta să găsești claritatea de care ai nevoie. Și da, uneori e nevoie să ne permitem să ne simțim copleșite, pentru ca mai apoi să ne putem redistribui energia în mod eficient.

Mi-a fost de mare ajutor să vorbesc despre toate acestea cu oameni de încredere sau chiar să scriu tot ce-mi trecea prin cap, fără uneori să-mi fac griji pentru corectitudine sau ordine. Eliberarea mentală mi-a permis să privesc lucrurile mai clar și cu mai mult optimism.

Așa că, Gabriela, te încurajez să fii blândă cu tine și să nu te forțezi prea tare. Fiecare mic succes e un pas înainte, iar la final vei putea fi mândră de tine pentru curajul de a lupta. Știu că e greu, dar ești mai puternică decât crezi și, dacă vreodată simți nevoia de un sfat sau doar de o vorbă bună, sunt aici pentru tine.

Ține-te aproape și nu uita: totul va fi bine, pas cu pas. Îți doresc multă putere și multă răbdare!