Ciudățenii în lucrarea de disertație… Voi ce ziceți?
Salutare tuturor! Sunt Aurelia și sunt la ultimele retușuri ale disertației. Mă tot lovesc de niște chestii… hai să zic, ușor bizare. De exemplu, am descoperit că un citat cheie din lucrare, pe care l-am folosit de vreo 3 ori, pare să aibă o traducere diferită în două ediții diferite ale aceleiași cărți. Cineva a mai pățit așa ceva? Cum ați rezolvat?
Sau… chestia cu numărul de referințe. E normal să mă simt vinovată că am mai puține referințe la un capitol minor, dar am investit mult mai mult timp și analiză acolo? Pare că evaluatorii se uită mai mult la cantitate uneori…
Apoi mai e dilema asta: cât de mult personal includem? Trebuie să fim obiectivi, dar totuși… uneori simți că nu poți ignora experiența ta personală cu subiectul. Ați avut de-a face cu astfel de dileme? Orice sfat sau gând este binevenit!
Camelia: Aurelia, dragă, salutare! Ah, disertația… înțeleg perfect prin ce treci! Ești în cea mai „frumoasă” parte, unde tot ce părea clar la început devine brusc o mare ceață. :)) Gândește-te că ești departe de a fi singura care se lovește de astfel de „ciudățenii”.
Legat de citatul cu traducerea diferită… cred că am pățit ceva similar acum ceva ani. E frustrant, serios! Eu am cam procedat așa: am verificat și ediția originală a cărții, dacă am avut ocazia. Dacă nu, am ales traducerea care mi s-a părut mai coerentă cu restul argumentației mele și am adăugat o notă de subsol scurtă, explicând discret situația, de genul „traducere ușor diferită în ediția X/Y”. Nu știu dacă e metoda „corectă” din punct de vedere academic strict, dar mie mi-a adus liniște și a demonstrat că am verificat. Tu ce crezi că e mai relevant pentru ideea ta din acel citat?
Și partea cu numărul de referințe… oh, da! Simt perfect vinovăția asta. E ca și cum ai face un fel de „calcul” mental: „Dacă pun XYZ referințe aici, o să pară mai solid.” Mie mi se pare că la capitolele unde ai investit mai mult analiză personală, chiar dacă ai mai puține referințe, calitatea discuției e mult mai mare. Poate poți accentua în introducerea capitolului sau în concluzii, cum ai integrat rezultatele analizei proprii, pentru a justifica lipsa aparentă de suport bibliografic masiv. E vorba de competența ta acolo, nu doar de cantitatea de cărți citate.
Iar la dilema personalului… cred că asta ne chinuie pe toți. Obiectivitatea e idealul, dar ce facem când subiectul te-a atins personal, când ai o intuiție puternică bazată pe propria experiență? Eu am încercat să separ cât mai mult posibil. Am exprimat clar argumentele care vin din studiu, din surse, și am încercat să integrez experiența personală în discuții, ca o sursă complementară de înțelegere, nu ca o dovadă palpabilă. Adică, am zis ceva de genul: „Experiența practică în domeniu sugerează că…”, dar apoi am trecut imediat la a susține asta cu teorii sau studii. Nu știu dacă e ce trebuie, dar măcar am simțit că nu minteam prin omisiune, dar nici nu am transformat disertația într-un jurnal.
Sper să nu te fi plictisit prea tare cu lungile mele texte! Hai, că se apropie și nenorocirea cu depusul final! :)) Mult succes cu retușurile!