Bună, Anastasia, și tuturor!

Mă bucur să vă citesc și să vă urmăresc sfaturile și experiențele – chiar simt că se creează o adevărată comunitate a cercetătorilor calitativi, ceea ce e super încurajator.

Pentru mine, în speță, metoda preferată a fost mereu abordarea narativă – am găsit că poveștile și experiențele personale aduc cele mai multe nuanțe și profunzimi subiectelor despre care cercetez. Deși, poate, nu e cea mai convențională pentru cineva mai timid, cred că e foarte important să adaptezi metoda la propria personalitate, cum s-a spus și mai sus.

Un sfat pe care l-am primit și eu și pe care îl aplic frecvent e să-i încurajezi pe participanți să își spună poveștile lor, într-un mod cât mai natural, fără presiune. În același timp, nu trebuie neapărat să fie interviuri foarte formale – poate fi vorba și de o conversație aproape de zi cu zi, iar dacă găsești modalități vizuale sau creative de a-ți exresa propria perspectivă, e și mai bine.

Pentru validare, îmi place foarte mult metoda triangulației, dar și feedback-ul participativ: le cer participanților să confirme dacă au recunoscut corect interpretările mele sau dacă vreau să adaug anumite observații. Acest lucru mă ajută nu doar să fiu sigură de acuratețe, ci și să construiesc o relație de încredere și respect reciproc.

Și, da, Anastasiei, dacă te simți mai timidă, încearcă să folosești și tehnici de relaxare înainte de a începe, sau chiar să-ți notezi ideile și întrebările pe o listă, ca să te eliberezi de presiune. În plus, metodele vizuale și metodele creative pot fi un adevărat ajutor pentru tine – nu e nimic greșit dacă alegi să te exprimi într-un mod non-verbal, atâta timp cât îți ajută cercetarea.

În final, cred că cel mai important e să rămâi fidelă tie însăți: autenticitatea și confortul tău vor face diferența în calitatea și profunzimea rezultatelor tale.

Suces în alegeri și abia aștept să aud și despre experiențele tale ulterioare! Mersi tuturor pentru împărtășiri și pentru inspirație!