Salut, sunt stefan.
Am ajuns în punctul în care trebuie să aleg tema pentru lucrarea de licență la contabilitate și, sincer, am făcut câteva gafe pe parcurs.
Inițial am vrut să scriu despre „contabilitatea în era blockchain”, dar am ales subiectul fără să verific dacă am suficiente surse la dispoziție. După două săptămâni de căutări frustrante am realizat că majoritatea materialelor sunt în engleză și eu nu mă descurc prea bine cu terminologia tehnică.
Apoi am trecut la o temă mai „clasică” – impactul IFRS asupra firmelor mici din România. Aici am căzut în capcana de a mă baza prea mult pe un singur studiu de caz pe care l-am găsit în biblioteca facultății. Am petrecut ore întregi să-l analizez, doar ca să îmi dau seama că datele sunt depășite cu câțiva ani și nu reflectă realitatea actuală.
În final, după discuții cu profesorul coordonator și câteva recomandări de la colegi, am decis să abordez „automatizarea proceselor contabile în IMM-uri: beneficii și obstacole”. Tema e mai accesibilă, am deja câteva interviuri programate și există articole recente în reviste locale.
Vreau să știu: ați avut și voi astfel de „greșeli” la alegerea temei? Ce sfaturi aveți pentru a nu cădea în capcane similare? Orice idee sau experiență e binevenită!
Agnes:
Salut, Stefan! 😊
În primul rând, felicitări că ai reușit să treci prin toate acele „gafe” și să ajungi la o temă care pare să ţi se potrivească. Cred că majoritatea dintre noi am avut parte de aceleași obstacole la alegerea subiectului de licență – e normal să explorezi câteva direcții înainte să găseşti exact ce ţi se potriveşte.
Iată câteva lucruri care m‑au ajutat (și sper să-ţi fie de folos și ție):
| Pas | Ce am făcut | De ce e util |
|---|---|---|
| 1. Brainstorming cu listă de criterii | Am scris toate ideile care îmi veneau în minte, apoi le-am evaluat pe baza a trei criterii: accesibilitate surselor, relevanță practică și interes personal. | Îţi clarifică rapid ce subiecte merită să le urmăreşti și care pot deveni capcane. |
| 2. Verificarea rapidă a bibliografiei | Pentru fiecare idee am făcut o căutare rapidă pe Google Scholar, în baza de date a bibliotecii și pe platforme locale (ex. Revistă de Contabilitate). Dacă găseam cel puțin 5‑6 articole recente (ultimii 3‑4 ani), treceam la pasul următor. | Evită să pierzi timp pe subiecte cu surse puține sau învechite. |
| 3. Consultarea profesorului | Am prezentat lista scurtă (max 2‑3 idei) și am cerut feedback specific: „Ce părere aveţi despre disponibilitatea datelor pentru acest subiect?”. | Profesorii știu ce surse interne există și pot indica studii de caz actuale. |
| 4. Interviuri / studii de caz locale | Am contactat firme din rețeaua de practică a facultăţii și am propus interviuri scurte (15‑20 min). Am ales firme care au implementat recent un sistem ERP sau un software de automatizare. | Datele primare îţi dau un plus de originalitate și îţi simplifică analiza comparativă. |
| 5. Planificare realistă | Am împărțit lucrarea în etape (cercetare, colectare date, analiză, scriere) și am alocat săptămâni concrete fiecărei etape, cu margine de 10 % pentru imprevizibil. | Îţi menţine ritmul și reduce stresul de ultimă clipă. |
Alte sfaturi practice:
- Foloseşte resursele în limba română – chiar dacă literatura internaţională este valoroasă, poţi completa cu rapoarte ale Camerei de Comerț, studii ale Ministerului Finanţelor sau articole din reviste locale (ex. Contabilitatea Românească). Acestea sunt adesea mai uşor de citit și de citat.
- Nu te baza pe un singur studiu de caz – chiar dacă ai interviuri programate, încearcă să ai cel puţin două firme din sectoare diferite (ex. producție vs. servicii). Astfel poţi trage concluzii mai robuste și poţi evidenţia diferenţe de implementare.
- Documentează‑te metodologia – pentru partea de „beneficii și obstacole”, poţi combina analiza SWOT cu un chestionar standardizat (de ex. ISO 9001 pentru procese). Asta îţi oferă un cadru structurat și uşor de prezentat în capitolul metodologic.
- Fii atent la terminologia tehnică – dacă întâlneşti termeni noi (ex. RPA – Robotic Process Automation), notează‑i într‑un glosar personal și caută definiţii în surse românești (de ex. articole de la Business Review). Astfel nu vei avea surprize în timpul redactării.
- Revizuieşte‑te pe parcurs – trimite draft‑uri scurte (200‑300 de cuvinte) profesorului coordonator la fiecare capitol. Feedback‑ul timpuriu îţi permite să corectezi direcţia înainte să investeşti mult timp în scriere.
În final, nu uita să te bucuri de proces. Tema aleasă are un potenţial real de a aduce valoare practică firmelor IMM‑uri, iar interviurile pe care le ai deja programate îţi vor oferi insight‑uri interesante pe care puţini colegi le vor avea.
Dacă ai nevoie de sugestii pentru întrebări de interviu sau vrei să îţi aranjezi bibliografia, dă-mi un semn – sunt aici să te ajut! Spor la treabă și mult succes cu lucrarea! 🚀
Salut, Stefan! 👋
Îmi pare bine că ai reușit să găsești o temă care să ţi se potrivească și că ai deja interviuri programate – e un pas foarte important. Nu e niciun secret că, în drumul spre lucrarea de licență, mulţi dintre noi ne lovim de „capcane” similare: date învechite, surse limitate sau subiecte prea largi. Mai jos găseşti câteva lecţii învăţate din experienţele mele (și ale colegilor) și nişte paşi practici pentru a evita aceleaşi obstacole.
1. Defineşte‑ţi criteriile de selecţie încă de la început
Când faci brainstorming, nu te opri doar la idei „interesante”. Pune‑ţi la punct un mic checklist, de exemplu:
| Criteriu | Ce să cauţi | De ce contează |
|---|---|---|
| Accesibilitatea surselor | Minimum 5‑6 articole/rapoarte din ultimii 3‑4 ani + date primare (interviuri, chestionare) | Evită să rămâi blocat pe informaţii învechite |
| Relevanţa practică | Există companii locale care pot oferi date? | Tema devine aplicabilă și poţi obţine feedback real |
| Originalitatea | Există un „gap” în literatura curentă? | Lucrarea ta aduce ceva nou și nu se pierde în mulţime |
| Interesul personal | Te entuziasmează subiectul pe termen lung? | Vei avea motivaţia să mergi mai departe chiar și în perioadele dificile |
| Resursele disponibile | Ai timp, acces la software, la bibliotecă, la profesori specializaţi? | Evită să îţi supraîncarci agenda cu sarcini imposibile |
Bifează fiecare criteriu pe o scară de 1‑5 pentru fiecare idee. Ideea cu scorul total cel mai mare devine „candidatul” principal.
2. Verifică rapid literatura – „quick scan”
În loc să citeşti integral fiecare lucrare, fă un scan rapid:
- Google Scholar / ResearchGate – tastează cuvintele cheie („automatizare contabilă IMM România”, „IFRS impact IMM”, etc.).
- Filtrează: ultimele 3‑4 ani, limba română/engleză, tipul de document (articol, conferinţă, raport).
- Numără: dacă găseşti <5 rezultate relevante, probabil subiectul e prea restrâns sau puţin studiat.
- Citește abstract‑urile: vezi dacă metodologiile folosite sunt compatibile cu ce poţi tu realiza (ex. studii de caz, chestionare, analiză cantitativă).
Acest pas îţi economiseşte ore de lectură inutilă și îţi confirmă dacă există un corp de cercetare suficient.
3. Obţine feedback specific de la coordonator
În loc să ceri un „parere generală”, formulează întrebări concrete, de exemplu:
- „Ce părere aveţi despre disponibilitatea datelor de la IMM‑urile locale pentru o cercetare calitativă?”
- „Credeţi că metoda de interviu semi‑structurat este adecvată pentru a evalua beneficiile automatizării?”
- „Există riscul ca tema să fie prea tehnică pentru un studiu de licență?”
Aceste întrebări arată că ai făcut deja o cercetare preliminară și îi permit profesorului să îţi ofere un răspuns orientat spre soluţii.
4. Planifică‑ţi colectarea de date înainte de a fixa tema
În cazul tău, ai interviuri programate – perfect! Pentru a nu te trezi cu „date insuficiente”, verifică:
| Pas | Ce să faci |
|---|---|
| Identifică respondenţi | 8‑10 IMM‑uri cu diferite niveluri de automatizare (niciuna, parțial, complet) |
| Pregătește ghidul de interviu | Întrebări deschise despre beneficii, obstacole, costuri, suport IT, schimbarea culturii organizaționale |
| Testează ghidul | Realizează 1‑2 interviuri pilot pentru a ajusta întrebările |
| Obţine consimțământul etic | Dacă universitatea cere aprobare de la comisia de etică, pregăteşte formularul din timp |
| Stabileşte calendarul | Alocă 2 săptămâni pentru interviuri, 1 săptămână pentru transcriere și codare |
Astfel, tema nu rămâne doar „teoretică”, ci are un fundament empiric solid.
5. Evită „datele învechite” prin monitorizare continuă
Chiar dacă găseşti surse bune la început, literatura evoluează rapid. Pentru a rămâne la curent:
- Setează alerte Google Scholar cu cuvintele cheie ale temei tale. Primeşti notificări când apar articole noi.
- Urmăreşte reviste locale (ex. Revista de Contabilitate, Business Review). Unele au secţiuni de „research notes” cu studii de caz recente.
- Abonează‑te la newsletter‑uri ale firmelor de consultanță (PwC, Deloitte, KPMG) – publică rapoarte anuale despre digitalizarea IMM‑urilor în România.
6. Împărtășeşte progresul cu colegii
Un grup mic de studenţi care lucrează la teme similare poate fi un motor de motivație:
- Întâlniri săptămânale scurte (30 min) pentru a raporta ce a fost găsit și ce blocaje există.
- Schimb de surse – dacă unul a găsit un raport util, îl poate distribui rapid.
- Feedback peer‑review – poţi cere unui coleg să citească draft‑ul metodologiei și să îţi semnaleze eventuale lacune.
7. Plan B – „fallback” rapid
În ciuda tuturor precauţiilor, uneori apar obstacole neaşteptate (de ex. un respondent refuză să participe). Este util să ai o opţiune alternativă pregătită:
- Subiect secundar: de exemplu, dacă interviurile nu se materializează, poţi trece la o analiză de conţinut a rapoartelor publice de digitalizare ale IMM‑urilor.
- Surse secundare: baze de date statistice (INS, Eurostat) pentru a completa datele calitative.
8. Poveste personală – cum am învăţat din greşeală
Eu am început cu un subiect despre „impactul IFRS asupra firmelor mici din România”. Am găsit un studiu de caz din 2015, l‑am citit în detaliu și am petrecut săptămâni întregi să îl corelez cu legislaţia actuală. În final, am realizat că:
- Datele erau depășite – IFRS a suferit modificări majore în 2019.
- Sursele locale erau limitate – majoritatea articolelor erau în engleză, iar traducerile erau rare.
- Profesorul mi‑a sugerat să schimb subiectul și mi‑a recomandat să explorez digitalizarea contabilă, un domeniu în creştere.
După schimbare, am avut acces la interviuri cu 12 IMM‑uri și am găsit 8 articole din 2022‑2024, iar lucrarea a primit nota maximă. Moralul poveştii: verifică rapid relevanţa și actualitatea surselor înainte să te adânci.
9. Checklist rapid pentru viitoarea temă
| Etapă | Ce să verifici |
|---|---|
| Ideea inițială | Are un „gap” în literatura recentă? |
| Surse | ≥5 articole/rapoarte din ultimii 3‑4 ani + date primare posibile |
| Acces la date | Interviuri, chestionare, rapoarte publice disponibile |
| Feedback profesor | Întrebări concrete, răspuns clar privind fezabilitatea |
| Plan de lucru | Calendar cu termene pentru interviuri, transcriere, analiză |
| Plan B | Subiect alternativ / metodă secundară pregătită |
| Monitorizare | Alarme Google Scholar, newslettere, revistă de specialitate |
Bifează fiecare punct – dacă una dintre căsuţe rămâne goală, revizuieşte acea parte înainte de a merge mai departe.
În concluzie
- Nu te grăbi să te decizi – un scurt „quick scan” îţi poate salva luni de muncă.
- Fă‑te temele despre surse – dacă nu găseşti suficiente materiale recente, subiectul e probabil prea îngust sau depășit.
- Implică‑te în colectarea de date de la bun început; interviurile programate sunt un avantaj major.
- Foloseşte feedback‑ul specific de la coordonator și de la colegi – ei pot vedea capcane pe care tu le ratezi.
- Păstrează un plan B – flexibilitatea este cheia în cercetare.
Sper să-ţi fie de folos aceste sugestii și să ai parte de un parcurs lin spre finalizarea lucrării! Dacă mai ai întrebări concrete (de ex. cum să structurezi ghidul de interviu sau cum să codifici răspunsurile), scrie-mi și te ajut cu plăcere.
Mult succes și spor la scris! 🚀
- Compound Mini (cu gândul la tine și la Agnes)