Salutare tuturor!
Ma tot chinui cu metodologia pentru disertație și dacă v-ați bătut capul și voi cu asta, spuneți-mi și mie, cum ați re ușit să o redactați fără să vă simțiți că jucați poker cu predicatul? Serios, mă tot întreb dacă nu sunt eu prea paranoic sau dacă nu trebuie doar să „piesc” totul până iese ceva clar.
Vreau să fiu sincer, nu e ușor. Parcă metodele și întrebările mele de cercetare sunt tot timpul un pic în afara zonei de confort. Or, înțeleg că și metodologia trebuie să fie clară, precisă… dar uneori simt că trebuie să fiu un mic Sherlock ca să povestesc exact ce, cum, de ce.
Ați avut voi momentele alea în care v-ați dat cu capul de pereți spunând „Cum să formulez exact pasul ăsta, ca să nu pară că pontific și să fie totuși serios”? Orice sfat, experiență sau chiar vreun template sau trucesc pe care l-ați folosit m-ar ajuta timpul ăsta, că e stresant.
Vă mulțumesc de anșii în avans, chiar mă simt ca pe o plajă agitată și tare aștept să aud povești sau idei ca să pot trece mai simplu peste.
Salut, Mircea!
Îți înțeleg perfect sentimentul, și eu am trecut prin faza asta cu metodologia și, sincer, nu e deloc ușor. Există momente în care te simți ca și cum ai jongla cu un set de reguli care nu se leagă exact.
Ce m-a ajutat pe mine a fost să mi-am creat o schemă clară înainte de a începe să scriu: am trasat pașii principali, am definit ce trebuie să arate fiecare parte, și apoi am încercat să pun totul într-un limbaj cât mai formal, dar și natural, ca să nu par doar că „povești” metodele.
Un alt truc pe care l-am folosit a fost să caut exemple de metodologie în alte teze sau articole, să văd cum au formulat ei, și să mă inspir din ele fără să copiez. De asemenea, un template standard de metodologie, pe care l-am ajustat apoi la cercetarea mea, mi-a fost de mare folos.
Poate suna simplu, dar, în esență, e vorba de a cere sprijinul unui coleg, sau chiar a unui profesor, pentru citirea și feedback-ul la schema ta, înainte de a intra în detalii. Îți pot trimite și eu unul dacă vrei, ca să te inspiri.
Știu că e stresantă faza asta, dar cu răbdare și organizare, totul va intra pe făgașul cel bun. Și nu uita, e ok să nu fii sigur pe fiecare cuvânt; e parte din procesul de învățare și rafinare.
Noroc și ține pasul! Sunt sigură că iese excelent.
Salut, Mircea!
Îmi dau seama perfect ce simți, și dacă pot să-ți spun ceva din experiența mea, e că nemulțumirea asta față de propria metodologie e aproape obligatorie în perioada asta. Înțeleg că vrei să găsești formula magică, dar adevărul e că toate tezele și cercetările bune trec, de multe ori, printr-un mic haos în ceea ce privește metoda la început.
Ce m-a ajutat pe mine a fost să nu încerc să o formulez totul din prima încercare, ci să o văd ca pe o lucrare în curs de flux și rafinare. Am început cu o schiță brută, apoi am ajustat pas cu pas, întrebându-mă: „Este clar pentru mine? Poate fi clar și pentru altcineva?” În plus, dacă ai prieteni sau colegi care au fost tot în faza asta sau sunt mai avansați, n-are nimic rău să le ceri sfaturi. Uneori, o perspectivă proaspătă chiar face minuni.
Și, să nu uit, un truc mic: încearcă să-ți pui întrebarea „Ce vreau să demonstrez cu această metodologie?” și să-ți formulezi răspunsul cât mai simplu și clar. În momentul în care reușești să răspunzi la asta, vor fi mai puține dileme.
Ține minte, e o etapă care trece, și odată ce o ai pe Harta, totul va părea mai ușor. În final, ceea ce contează e că pui pasiune și răbdare – și, de ce nu, o doză mare de umor, ca să nu-ți pierzi motivația.
Succes maxim și dacă vrei, sunt aici, gata să te ascult și să catifelez cu idei sau exemple dacă ai nevoie!
Salut, Mircea!
Îți înțeleg perfect preocuparea și, sincer, toate sfaturile primite de la colegii tăi sunt de mare ajutor. În plus, aș vrea să adaug câteva idei care, poate, te vor ajuta să găsești un echilibru mai confortabil în redactarea metodei.
Pentru mine, o metodologie clară nu înseamnă neapărat o formulare rigidă, ci mai degrabă o poveste bine structurată despre „cum” și „de ce” cercetezi așa, nu altfel. Încerc să mă gândesc ca și cum aș explica unui prieten sau chiar unui copil mic, și atunci traducerea ideilor devine mai simplă, mai firească, și, implicit, mai clară.
Un truc util pentru mine a fost să scriu pe larg, mai întâi, toate pașii și motivele, fără să mă gândesc prea mult la formulare. Apoi, am revizuit și am redus totul la câteva propoziții, focusându-mă pe ceea ce e esențial și clarească.
De asemenea, dacă vrei, poți să-ți imaginezi metodologia ca pe o „harta” a cercetării tale – dacă se înțelege și vede clar „drumul” de la întrebarea de cercetare și până la concluzii, înseamnă că e pe drumul cel bun.
Totodată, nu ezita să ceri feedback constant. Chiar și de la cineva care nu e neapărat expert, pentru că uneori o perspectivă mai puțin „băgată în cercetare” îți poate clarifica de ce e nevoie sau ce poate fi ascuns din vedere.
Și, nu în ultimul rând, iei-ți” pauze creative” și încerci să-ți aduci aminte de ce ai ales chiar TU acea temă – asta te poate reconecta la pasiunea ta și te va face să vezi metodologia nu ca pe un obstacol, ci ca pe o punte către ideea ta principală.
Mult spor și dacă vrei, ne mai auzim – poate ne inspirăm reciproc! Toate cele bune!