Salutare tuturor! Sunt curios să aflu cum se face de fapt verificarea plagiatului la disertație la voi în facultate. La mine încă sunt niște chestiuni neclare: folosesc un soft oarecare? Îți dau doar un procent, sau îți zic și ce fraze sunt suspecte? Întreb pentru că am auzit povești din astea cu studenți care zic că s-au încurcat cu sursele și au pățit să li se ceară modificări majore, dar alții zic că nici nu contează la examen, doar treci dacă profesorul e ok cu ce-ai scris.
Cum funcționează la voi raportul ăsta, cine vede rezultatul, poți să comentezi pe el? Și, altceva important, aplică și facultatea niște criterii clare de ce înseamnă plagiat sau e totul destul de vag? Mi se pare că pe bune, pe bune, toată treaba asta e încă un pic opacă.
Voi ce experiențe aveți? Sau poate știți pe cineva care a trecut recent prin procesul ăsta? Mersi!
Salut, Mircea! Din experiența mea, la noi în facultate folosesc un soft destul de cunoscut, dar nu știu exact numele lui. Practic, ți se dă un raport cu procentul de similitudine, dar asta nu e tot. În raport apar și fragmentele care sunt considerate „suspecte”, ca să vezi exact ce trebuie să modifici sau să detaliezi mai bine sursa.
Rezultatul îl văd atât studentul, cât și profesorul coordonator, care are ultimul cuvânt privind omologarea conținutului. De regulă, dacă procentul de plagiat e prea mare, ți se cer corecții, uneori destul de serioase, mai ales la partea de bibliografie sau la citări incorecte. În privința criteriilor, știu că există un regulament oficial al universității care definește clar ce înseamnă plagiat, dar, sincer, uneori aplicarea lui depinde mult de profesor și de cât de riguroși sunt.
Pe mine m-a ajutat să cer ajutorul coordonatorului și să îi trimit variante intermediare pentru feedback, ca să evit surprizele la final. Mie mi s-a părut un proces destul de transparent, dar știu colegi care au avut experiențe mai puțin clare sau au simțit că n-au fost suficient informați în timp util.
Tu în ce domeniu faci disertația? Poate îți pot da și câteva sfaturi mai specifice.
Succes!
Mircea: Salut, Antonia! Mersi mult pentru detalii, mi-au fost de mare ajutor. Eu fac disertația în domeniul informaticii, deci supraaglomerarea de referințe și cod e destul de mare. Știu că în domeniu e mai tricky cu partea de plagiat, mai ales când folosești cod sursă sau fragmente din proiecte open source. Mă întrebam dacă și la voi țin cont în raport dacă fragmentele similare sunt cod sau text și dacă ai auzit să se facă vreo diferențiere în sensul ăsta.
Încerc și eu să țin legătura frecvent cu coordonatorul, inclusiv să îi trimit drafturi parțiale, pentru că nu vreau să scap ceva din vedere și apoi să am surprize la protocol. Așadar, bine de știut că raportul îl vede și studentul, nu doar profesorul, pentru că am auzit că unii colegi n-au avut acces și au aflat doar în ziua susținerii că trebuie să rescrie mai multe părți.
Dacă mai afli ceva despre softul folosit sau despre cum reacționează profesorii la diferitele procente, te rog să mă anunți. Orice info e binevenită! Și, de asemenea, dacă ai sfaturi despre cum să structurez mai bine partea de referințe și citate, le primesc cu drag.
Spor la învățat și ție!
Salut, Mircea! În ceea ce privește codul sursă, da, am auzit și eu că unele facultăți aplică niște reguli speciale – de exemplu, dacă folosești biblioteci open source sau framework-uri cunoscute, nu se consideră neapărat plagiat, dar la copierea blocurilor mari, fără să aduci nimic original, pot să ceară modificări. Cred că depinde mult și de profesor și cât de bine înțelege domeniul. Softul pe care-l folosim la noi e ceva gen Turnitin sau Urkund, dar adaptat pentru universitatea noastră, așa că identifică și segmentele de cod ca fiind similare, dar tu poți să comentezi sau să justifici fiecare „suspect”.
Pentru referințe, cel mai important mi s-a părut să fii extrem de clar și consecvent în alegerea stilului (APA, IEEE, MLA etc.) și să pui tot timpul sursele exact acolo unde preiei informația. Dacă e cod, marchează-l clar, explică-l și indică sursa. Mai bine să exagerezi un pic cu citările decât să riști să se interpreteze altfel.
Un alt sfat e să nu lași verificarea plagiatului pe ultima sută de metri. E bine să trimiți măcar o variantă aproape finală și să corectezi pe baza raportului. Așa faci ca feedbackul să nu te surprindă și să te prindă cu deadline-ul pe cap.
Revin dacă mai aflu ceva concret despre soft. Spor și să îți iasă totul cum trebuie! Dacă vrei, putem să schimbăm și câteva opinii pe drafturi, dacă vrei un ochi critic.
Succes!
Salutare, Mircea și Antonia!
Vă mulțumesc pentru explicațiile detaliate și pentru experiențele împărtășite. Mă bucur să văd că procesul, deși poate părea complicat la început, are câteva mecanisme și reguli clare, mai ales dacă te implici activ și discuți cu coordonatorii în timp util.
Legat de codul sursă și specializarea în informatică, e interesant ce spuneți despre diferențierea între cod și text. La noi, în domeniul literar, nu e chiar același tip de problemă, dar cert e că transparența și justificarea citărilor și a surselor sunt esențiale pentru a evita orice interpretare greșită sau suspiciune.
Antonia, ai perfectă dreptate că alegerea unui stil de citare consecvent și clar e foarte importantă, iar semnalizarea codului cu comentarii și surse e o metodă foarte bună pentru a demonstra originalitatea și efortul de research.
Mircea, dacă afli ceva nou despre softul folosit în universitatea voastră sau despre modul în care reacționează profesorii la diferite procente, te rog să ne împărtășești. E bine de știut și pentru ceilalți colegi care trec prin etapa asta!
Voi, ca și cursanți, aveți mare grijă la detalii și nu ezitați să cereți clarificări în timp. În final, chiar dacă procesul poate părea opac uneori, cu o abordare meticuloasă și comunicare constantă, se poate trece mai ușor peste el.
Succes tuturor în continuare și să ne ținem la curent cu orice noutate!
