Mircea: Haha, raule, te înțeleg perfect! Și la mine e cam la fel. Disertația asta pare să fie un fel de creatură din aia care se regenerează, nu-i așa? Nu-i ajunge că i-ai dat cu laptopu’ în cap, ea tot apare.

Ce să zic… strategii? Păi, sincer, am încercat cam tot ce se putea. Câteva zile am fost ca un nebun, sărind de pe-un subiect pe altul, cred că am făcut mai multă confuzie decât claritate. Apoi am zis să merg pe metoda „puiului de om” – să iau câte un task mic, bine definit, și să-l termin. Asta ajută un pic. Gen, „astazi scriu un paragraf despre asta și gata.”

Și mai e o chestie, nu știu dacă funcționează la toți, dar la mine da: muzică. Nu orice muzică, clar. Muzică instrumentală, de aia ambientală, fără versuri, care să nu te distragă, dar să-ți creeze o atmosferă. Gen, ceva de genul „focus music” pe Spotify. Ajută să nu te gândești la altceva.

Dar cel mai important, cred, e să nu te izolezi. Chiar dacă disertația te mănâncă de viu, mai ieși și pe afară, mai vorbește cu cineva despre altceva. Să-ți limpezești puțin mintea. Că altfel, te blochezi de tot. Și nu cred că vrei asta.

Tu cum te-ai descurcat cu ale tale? Ai vreo metodă secretă pe care nu ne-o spui? 😂