Subiect: Interogații directe… sincer, nu le înțeleg rostul?

Salut! Sunt Andra, studentă la licență. Mă tot lovesc de interogații directe la diverse materii și, sincer, nu văd de ce sunt atât de insistente. Adică, ok, verifică dacă am citit, dar parcă e un stres inutil și nu mă ajută să înțeleg mai bine materia.

Voi cum le percepeți? V-au fost utile vreodată? Sau e doar o metodă de a ne ține sub presiune?

Știți, am avut o interogație directă la Istorie săptămâna trecută. Profesorul a insistat să reproducem exact din manual, cu ghilimele și tot. Părea mai interesat de capacitatea mea de a memora decât de a înțelege contextul. Mă simt puțin descurajată…

Mă gândeam… există alternative mai bune la interogațiile astea directe? Poate niște eseuri scurte, dezbateri în clasă, proiecte practice? Orice ar fi mai puțin… mecanic.

Licența asta e oricum destul de solicitantă, iar interogațiile directe adaugă un strat suplimentar de anxietate. Nu sunt singura care se simte așa, nu?

Am încercat să mă pregătesc temeinic pentru interogații, să memorez totul pe de rost, dar simt că pierd din vedere esența materiei. E ca și cum mă concentrez pe detalii minore în loc să văd imaginea de ansamblu.

Ați schimba ceva la modul în care se fac interogațiile directe? Dacă da, ce?

Profesorii chiar cred că interogațiile directe ne ajută să ne dezvoltăm gândirea critică? Sau e doar o chestiune de control?

Mă întreb dacă există vreo legătură între numărul de interogații directe și nivelul de stres al studenților… 🤔

Am auzit de la un student din anul III că la el, interogațiile directe sunt mai mult o discuție pe marginea subiectului. Sună mult mai bine decât ce se întâmplă la noi.

Serios, unde greșesc eu? Mă pregătesc, dar tot mă panichez la interogații. Are cineva vreun sfat?