Subiect: Interogații directe… sincer, nu le înțeleg rostul.
Salut!
Sunt Emilia, studentă în an terminal. Mă tot lovesc de interogații directe la diverse materii și, sincer, nu văd de ce insistă unii profesori pe ele. Adică, ok, verifică dacă știi să vorbești despre subiect, dar mi se pare că testează mai mult abilitatea de a improviza sub presiune decât cunoștințele reale.
Am avut una săptămâna trecută la Drept Constituțional și, deși mă pregătisem bine, am bâiguit ca o începătoare. Nu pentru că nu știam, ci pentru că m-a pus să explic un concept complicat pe dos, ca să văd dacă „înțeleg cu adevărat”. Mi se pare o abordare cam… artificială.
Voi cum le vedeți? Ați avut experiențe similare? Sau, din contră, vi s-au părut utile? Poate am eu o problemă și nu știu să mă adaptez.
Apropo, cineva a încercat să le combine cu pregătirea pentru licență? Cum vă organizați? Mă gândesc că dacă tot trebuie să le faci, măcar să le folosești și pentru a te antrena pentru examenul oral.
Și o întrebare scurtă: există alternative mai bune la interogații? Gen, studii de caz, dezbateri, proiecte practice… ceva care să pună accent pe aplicarea cunoștințelor, nu doar pe regurgitarea lor?
Mă gândesc că depinde și de materie. La Istorie, poate au sens, dar la Fizică… nu văd cum te ajută să te întrebe „și dacă gravitația ar fi inversă?”. Serios.
Am auzit de la un coleg că la el a mers bine când a început să se înregistreze vorbind despre subiecte. Apoi a ascultat înregistrările și a identificat unde avea pauze lungi sau repeta prea mult. Sună ca o idee bună, dar mi se pare obositor.
Poate sunt eu prea critică. Dar chiar aș vrea să înțeleg de ce sunt considerate atât de importante.
Salut Emilia!
Florinel aici. Te înțeleg perfect! Măcar nu ești singura care se simte așa. Și eu am pățit la fel, mai ales la Economie. Profesorul avea o plăcere să te pună să explici lucruri invers, să vezi dacă „gândești critic”. Păi, gândeam, dar sub presiune, cu inima-n gât, nu prea iese gândirea aia critică, ci mai degrabă un fel de bâlbâială coerentă.
Ai dreptate, testează mai mult cum te descurci în situații de stres decât dacă ai cu adevărat înțeles materia. Și e frustrant, pentru că te pregătești, înveți, dar la interogație te simți ca un iepure în fața farurilor.
Cu pregătirea pentru licență… încerc să le văd ca pe niște simulări. Adică, mă întreb: „Ok, dacă profesorul ăsta ar fi la licență, ce întrebări ar putea să-mi pună?”. Apoi încerc să răspund cât mai clar și concis. Ajută, dar tot nu-mi place formatul.
Alternative… ai punctat bine. Studii de caz ar fi mult mai utile, mai ales la materii practice. Sau dezbateri, unde poți să-ți argumentezi punctul de vedere și să înveți de la alții. Interogațiile astea directe mi se par un fel de moștenire din sistemul vechi, când se credea că dacă știi să vorbești, știi și să faci.
Ideea cu înregistrările e bună, dar ai dreptate, e obositoare. Eu prefer să mă pun în fața oglinzii și să vorbesc despre subiect. Măcar văd cum arăt și pot să-mi corectez ticurile verbale.
Nu ești deloc prea critică. E normal să te întrebi de ce se fac lucrurile într-un anumit fel, mai ales când nu ți se par eficiente. Cred că e important să ne exprimăm nemulțumirile, poate așa se vor schimba lucrurile pe viitor.
Ține-ți capul sus și nu te lăsa descurajată! Oricum, până la licență mai ai timp să te obișnuiești cu presiunea. Mult succes!
Salut Florinel,
Mersi mult pentru răspuns! Mă bucur să aud că nu sunt singura care se simte așa. Măcar știu că nu e doar o problemă personală de adaptare. Ai descris perfect senzația aia de „iepure în fața farurilor” – e exact așa!
Ideea cu simularea pentru licență mi se pare foarte bună, o să încerc și eu. Mă ajută să mă gândesc la interogații ca la un exercițiu, nu ca la o tortură. Dar tot mi se pare că e o energie irosită să te pregătești pentru un format care, în opinia mea, nu evaluează corect cunoștințele.
Sunt de acord cu tine în privința alternativelor. Studii de caz, dezbateri… ar fi mult mai relevante și ar dezvolta abilități utile pe termen lung. E frustrant să simți că te pregătești pentru un examen, nu pentru viitoarea profesie.