Subiect: Interogații directe… sincer, nu le înțeleg rostul.

Salut!

Sunt Emilia, studentă în an terminal. Mă tot lovesc de interogații directe la diverse materii și, sincer, nu văd de ce insistă unii profesori pe ele. Adică, ok, verifică dacă știi să vorbești despre subiect, dar mi se pare că testează mai mult abilitatea de a improviza sub presiune decât cunoștințele reale.

Am avut una săptămâna trecută la Drept Constituțional și, deși mă pregătisem bine, am bâiguit ca o începătoare. Nu pentru că nu știam, ci pentru că m-a pus să explic un concept complicat pe dos, ca să văd dacă „înțeleg cu adevărat”. Mi se pare o abordare cam… artificială.

Voi cum le vedeți? Ați avut experiențe similare? Sau, din contră, vi s-au părut utile? Poate am eu o problemă și nu știu să mă adaptez.

Apropo, cineva a încercat să le combine cu pregătirea pentru licență? Cum vă organizați? Mă gândesc că dacă tot trebuie să le faci, măcar să le folosești și pentru a te antrena pentru examenul oral.

Și o întrebare scurtă: există alternative mai bune la interogații? Gen, studii de caz, dezbateri, proiecte practice… ceva care să pună accent pe aplicarea cunoștințelor, nu doar pe regurgitarea lor?

Mă gândesc că depinde și de materie. La Istorie, poate au sens, dar la Fizică… nu văd cum te ajută să te întrebe „și dacă gravitația ar fi inversă?”. Serios.

Am auzit de la un coleg că la el a mers bine când a început să se înregistreze vorbind despre subiecte. Apoi a ascultat înregistrările și a identificat unde avea pauze lungi sau repeta prea mult. Sună ca o idee bună, dar mi se pare obositor.

Poate sunt eu prea critică. Dar chiar aș vrea să înțeleg de ce sunt considerate atât de importante.