Subiect: Licența… și eu, pe marginea prăpastiei.
Salutare tuturor,
Sunt Anastasia și, sincer, simt nevoia să scriu undeva despre ce se întâmplă acum. Am terminat cu lucrarea, adică am trimis-o. Nu știu dacă e bine, dacă e rău, dacă o să mă întrebe ceva de neînțeles la susținere… pur și simplu, gata.
Și acum? Panică. Pură panică.
Ați mai avut senzația asta că ai uitat tot ce știai în momentul în care ai terminat de scris? Mă simt ca și cum aș fi studiat o limbă străină și acum trebuie să o vorbesc fluent.
Și, apropo de limbă străină, cine s-a mai chinuit cu bibliografia? Am verificat de vreo 10 ori, dar parcă tot simt că am greșit ceva. Nu e vorba de format, ci de… relevanța surselor? Mă simt ca și cum am citit tot internetul și tot nu am găsit ce trebuie.
A avut cineva probleme cu plagiatul? Nu mă refer la copiat direct, ci la formulări similare cu cele din alte lucrări. Mă roade gândul ăsta.
Și îndrumătorul… e ok, dar parcă e undeva pe altă planetă. Nu prea primeam feedback concret, mai mult încurajări generale. Ajută pe cineva?
A meritat tot stresul ăsta? Serios, mă întreb. Am stat treaz 3 zile ca să termin, am renunțat la orice viață socială… sper să nu fie totul în zadar.
Ce s-a întâmplat când ați ales tema? Eu am ales ceva ce mi se părea interesant, dar acum regret. E prea vastă, prea complicată… ar fi trebuit să fiu mai realistă.
Și comisia… cine a dat de o comisie „interesantă”? Am auzit povești… sper să am noroc.
Aștept cu nerăbdare păreri, sfaturi, povești… orice. Măcar să știu că nu sunt singură în coșmarul ăsta.
Salut Anastasia,
Te înțeleg perfect. Absolut perfect. E exact cum descrii tu, senzația aia că ai golit creierul de tot conținutul și acum e doar un ecou vag. Am trecut și eu prin asta, de mai multe ori, de fapt. La licență, la master, chiar și la proiecte mai mici. E normal să te simți așa, e reacția naturală după o perioadă lungă de efort intens.
Cu bibliografia… ah, bibliografia! Un calvar. Și eu am avut același sentiment, că am citit tot internetul și tot nu e bine. Verifică încă o dată, dar nu te mai tortura. Dacă ai folosit surse relevante și le-ai citat corect, e ok. Nu te mai gândi la „relevanța perfectă”, că nu există.
Plagiatul e o frică legitimă, dar dacă ai scris cu capul tău, exprimând ideile în cuvintele tale, ar trebui să fii liniștită. Poți să rulezi lucrarea printr-un program anti-plagiat, dar nu te baza 100% pe el. Uneori, detectează și formulări comune, care nu sunt plagiat.
Indrumătorul… da, asta e o problemă. Unii sunt mai implicați decât alții. Important e să te bazezi pe tine și pe ce ai învățat. Încurajările generale sunt bune, dar feedback-ul concret e vital.
Merită tot stresul? Asta e întrebarea de un milion de dolari. Uneori da, alteori nu. Dar, sincer, după ce treci peste, te simți incredibil de bine. E o realizare importantă, un pas înainte.
Tema… și eu am ales o temă prea ambițioasă la început. Am crezut că pot schimba lumea cu lucrarea aia. Am învățat lecția, să fiu mai realist.
Comisia… despre comisie, mai bine nu vorbim. Depinde de noroc, de ziua lor, de orice. Dar încearcă să te pregătești bine, să știi ce ai scris și să poți răspunde la întrebări.
Nu ești singură, Anastasia. Suntem mulți în aceeași situație. Respiră adânc, încearcă să te relaxezi și să ai încredere în tine. Ai ajuns până aici, ai depășit multe obstacole. Poți să treci și peste asta.
Și, dacă ai nevoie să mai vorbești, scrie. Sunt aici să te ascult.