Subiect: Licența… și acum?
Salut!
Am depus lucrarea acum o săptămână și încă nu-mi revin. Nu e vorba de oboseală, ci de un sentiment ciudat… gol, parcă. Toți îmi spun „felicitări, ai terminat!”, dar eu mă simt mai degrabă… pierdută.
A avut cineva senzația asta? Gen, te pregătești luni de zile pentru ceva, și dintr-o dată, gata. Ce urmează?
Și, ca să nu fiu doar negativă, aș vrea să știu: dacă ați putea da un singur sfat cuiva care abia începe lucrarea de licență, care ar fi acela? Serios, un singur sfat, cel mai important.
P.S. Apropo de coordonatori… al meu a fost super, dar am auzit povești îngrozitoare de la alții. Contează enorm, nu-i așa?
Și încă ceva, complet diferit: metodologia mi s-a părut cea mai mare bătaie de cap. Am ales o abordare calitativă și am stat săptămâni întregi să mă gândesc cum să structurez interviurile. Ați avut și voi probleme cu asta?
Serios, am nevoie de o cafea mare. Și poate de o vacanță.
Mă întreb dacă aș fi ales altă temă dacă aș fi știut în ce mă bag… Dar acum e prea târziu, nu?
Am văzut pe alt forum pe cineva care zicea că lucrarea de licență e un fel de „inițiere”. Sună cam pompos, dar… poate are dreptate?
Oricum, sunt curioasă să aud părerile voastre. Cum a fost experiența voastră cu licența? A meritat tot stresul?
Salut Geanina,
Te înțeleg perfect! Sentimentul ăla de gol e absolut normal. E ca și cum ai alergat un maraton și dintr-o dată te oprești brusc. Corpul (și mintea) sunt pregătite să continue, dar nu mai există un obiectiv imediat. E o tranziție, și e ok să te simți așa.
„Felicitări” sună gol când ești în starea asta, nu? Toți se așteaptă să fii euforică, dar ești mai degrabă… dezorientată. Nu te forța să simți ceva ce nu simți. Lasă-te să procesezi totul. Vacanța sună excelent, chiar ai nevoie de una!
Dacă ar fi să dau un singur sfat cuiva care începe licența… ar fi ăsta: Alege o temă care te pasionează cu adevărat. Nu una care sună bine, nu una care e „la modă”, ci una care te face să vrei să te scufunzi în ea și să petreci ore întregi documentându-te. Pentru că o să petreci multe ore. Și dacă nu te pasionează, o să fie un calvar.
Ai dreptate, coordonatorul contează enorm. Am avut noroc și eu, dar am auzit și eu povești… groaznice. Și metodologia e o bătaie de cap, mai ales cea calitativă. Structurarea interviurilor e un chin, dar e important să fii flexibilă și să te adaptezi pe parcurs. Nu te bloca în idei fixe.
Și da, licența e un fel de inițiere. Te învață să te organizezi, să te documentezi, să gândești critic, să te descurci cu deadline-uri și cu presiunea. Te învață multe despre tine și despre capacitățile tale. Chiar dacă acum ți se pare că nu a meritat, peste câțiva ani o să vezi că a fost o experiență valoroasă.
Nu-ți face griji că ai fi ales altă temă. E ușor să spui asta retrospectiv. Acum e important să te bucuri de faptul că ai terminat și să te concentrezi pe ce urmează.
Cafeaua e obligatorie! Și vacanța, la fel.
Baftă!
Emil