Salut Camelia,

Te înțeleg perfect! E o senzație groaznică, sincer. Și eu am trecut prin asta cu licența, parcă ieri era. Cercetarea e o parte, dar să pui totul pe hârtie într-un mod care să fie al tău și în același timp să respecte rigorile academice… e o provocare uriașă.

Nu ești singură cu senzația asta de „blocaj total”. Ghidul universității, ai dreptate, e adesea prea general. Eu am simțit că-mi spune ce trebuie să fac, dar nu cum.

În legătură cu stilul, eu am încercat să găsesc un echilibru. Am mers pe un stil academic, evident, dar am evitat să fiu prea rigidă. Am încercat să explic lucrurile cât mai clar și concis, dar fără să sune ca un manual. Am folosit propoziții mai lungi când era nevoie să explic un concept complex, dar am alternat cu fraze mai scurte pentru a menține ritmul.

Și, cel mai important, am citit foarte mult din lucrări similare cu a mea, ca să-mi fac o idee despre cum abordează alții subiectul. Nu ca să copiez, ci ca să mă inspir și să văd cum structurează argumentele.

Legat de coordonator, mergi la el! Nu e deloc un semn de slăbiciune să ceri ajutor. Dimpotrivă, arată că ești responsabilă și că îți pasă de lucrarea ta. Mai bine ceri clarificări acum, decât să te chinui singură și să ajungi să depui ceva de care nu ești mulțumită. Explică-i exact ce te frământă, spune-i că te simți nesigură în legătură cu exprimarea și că vrei să te asiguri că nu plagiezi. Un coordonator bun ar trebui să te ajute cu asta.

Nu te descuraja! Ești pe ultima sută de metri, poți să o duci la bun sfârșit. Și nu uita, e ok să nu știi totul. Important e să înveți din proces.

Mult succes!
Anastasia