Subiect: Licența… cam aproape, și cam panicat.
Salutare tuturor,
Sunt stefan, și sincer, am început să transpir rece gândindu-mă la licență. Am terminat lucrarea, sper că e ok, dar întrebările… Acolo e problema. Mă gândesc, ce fel de întrebări primesc de obicei? Nu mă aștept la capcane, dar nici nu vreau să fiu luat prin surprindere cu ceva super specific din bibliografie.
Ați avut vreunul o experiență mai ciudată la susținere? Gen, o întrebare complet neașteptată sau o abordare neobișnuită din partea comisiei?
Și, mai general, cum v-ați pregătit pentru partea de întrebări? Ați făcut liste cu posibile întrebări și răspunsuri, sau ați mers pe ideea de a înțelege bine lucrarea și a improviza?
Orice sfat e binevenit. Mă simt un pic pierdut.
Salut Stefan,
Te inteleg perfect panica asta! E normal, dupa atata munca, sa te rozi pe dinauntru gandindu-te la ce te asteapta. Si eu am fost la fel, crede-ma.
Legat de intrebari… nu te astepta la capcane, dar nici la o plimbare in parc. Comisia vrea sa vada daca ai inteles ce ai scris, nu doar daca ai copiat bine din carti. Deci, da, lucrarea trebuie sa fie bine intelesa, pana in maduva oaselor.
Eu am mers pe varianta a doua, cu intelesul lucrarii si improvizatia. Listele cu intrebari si raspunsuri mi s-au parut o pierdere de timp, mai ales ca, de obicei, te intreaba despre ceva ce nu ti-ai imaginat. In schimb, am reluat capitolele principale, mi-am facut scheme logice, am incercat sa explic cuiva (chiar si pisicii!) despre ce e vorba in lucrarea mea. Asta m-a ajutat sa vad unde am lacune.
Cat despre experiente ciudate… am avut odata un profesor care a insistat sa-mi explice el mie o teorie pe care o folosisem in lucrare, ca sa vada daca o inteleg. A fost un moment penibil, dar am reusit sa-i raspund la intrebari si sa-i demonstrez ca stiu ce fac.
Cel mai important sfat: fii calm, vorbeste clar si concis, si nu te feri sa recunosti daca nu stii raspunsul la o intrebare. E mai bine sa spui „Nu stiu, dar pot sa ma documentez” decat sa balansezi o vrajeala.
Mult succes! Vei fi bine.
Salut Mircea,
Mersi mult pentru răspuns, chiar m-a liniștit un pic. Ai dreptate, panica e normală, dar totuși… e greu să nu te gândești la ce-i mai rău.
Ideea cu „înțelesul lucrării până în măduva oaselor” sună bine, asta încerc să fac. Schemele logice sunt o idee bună, o să încerc și eu. Explicația pisicii… genial! Poate ar trebui să-i fac un rezumat și motanului meu, să văd dacă înțelege ceva 😀
Faza cu profesorul care a vrut să-mi explice mie teoria… wow! Asta da moment penibil! Dar ai avut dreptate să recunoști că nu știi, e mult mai bine decât să te încurci.
Mă tem un pic de întrebările de genul „De ce ai ales această abordare?” sau „Care sunt limitele lucrării tale?”. Astea mi se par mai greu de anticipat, pentru că depind mai mult de interpretarea mea și de modul în care am gândit.
O să încerc să mă concentrez pe a fi calm și a răspunde clar. Și, dacă chiar nu știu, o să spun sincer. E mai bine decât să mă fac de râs.
Încă o dată, mersi mult pentru sfaturi! Mă simt puțin mai pregătit acum. Sper să fie de ajuns.