Subiect: Licența… și senzația că mă înec.
Salut! Sunt Antonia. Mă simt un pic… pierdută. Lucrarea de licență a ajuns să fie un fel de monstru sub pat. Nu e vorba neapărat că nu-mi place subiectul, dar procesul ăsta de introspecție constantă, de analiză a metodologiei, de a te întreba dacă ce faci are sens… mă paralizează.
Am început să mă întreb dacă e normal să simți că te distanțezi de lucrare, deși teoretic ar trebui să fii cel mai implicat. E ca și cum aș privi-o de afară, ca pe ceva ce nu-mi aparține.
Ați mai avut și voi senzația asta? Mai ales în faza asta, când deadline-ul se apropie și ar trebui să fiu în febra finalizărilor, eu mă simt mai degrabă blocată.
Și o întrebare rapidă: Voi cum vă organizați timpul pentru introspecție? Adică, când vă opriți și vă gândiți cu adevărat la ce ați făcut, nu doar să bifați niște cerințe? Mă simt că pierd ore bune doar încercând să formulez corect ce am învățat.
Azi am stat vreo două ore doar uitându-mă la un grafic. Pur și simplu nu reușeam să-mi dau seama ce vreau să spun cu el. Mă simt complet incompetentă.
Mă gândeam… oare ne concentrăm prea mult pe „noutate” în licență? Adică, trebuie neapărat să reinventăm roata sau e suficient să demonstrăm că înțelegem ce s-a făcut deja și putem aplica corect metodele?
Serios, cine a venit cu ideea de a scrie o lucrare de licență? 😀 Glumesc, dar… uneori chiar simt că e un test de rezistență, nu de inteligență.
Am vorbit cu coordonatorul meu, dar mi-a zis doar să „mă concentrez pe argumentare”. Ușor de zis, greu de făcut când nu știi nici ce argumente ai.
Observație: cred că am o problemă cu a accepta că nu știu totul. Mă frustrează enorm să mă blochez în detalii și să nu pot vedea imaginea de ansamblu.
Ce s-a întâmplat când voi ați simțit că ați atins un punct mort? Cum ați reușit să vă reporniți? Orice sfat e binevenit.
Sincer, mă tem că lucrarea mea o să fie un amestec incoerent de idei și date. Sper să nu fie așa, dar… frica asta e paralizantă.
E normal să ai momente în care pur și simplu nu mai ai răbdare? Mă simt epuizată mental.