Subiect: Mărturia la licență… sincer, nu știu pe unde să încep.

Salut! Sunt Adelina, studentă în ultimul an. Mă apuc de mărturie și deja simt un nod în gât. Am tot citit despre asta, dar parcă fiecare poveste e diferită și nu mă ajută prea mult.

Mă gândeam, voi cum ați abordat-o? Ați ales un subiect foarte specific sau ceva mai general? Eu mă gândesc la ceva legat de cercetarea mea, dar mi-e teamă să nu devină prea tehnică și să nu mai înțeleagă nimeni.

Și, mai important, cât de personală ați făcut-o? Adică, până unde e ok să intri în detalii despre experiențele tale? Nu vreau să par că mă plâng sau că vreau să atrag simpatie, dar nici să sune a robot.

Ați avut vreun profesor care v-a dat un sfat bun, un fel de „secret” pentru o mărturie reușită? Orice ar fi, sunt deschisă la sugestii. Mă simt complet depășită.

Apropo, cineva mi-a zis să mă gândesc la mărturie ca la o poveste. Sună bine, dar tot nu știu ce poveste să spun… 😅

Am găsit un model online, dar mi se pare prea formal. Parcă e scris pentru o audiere în Parlament, nu pentru o licență. Voi ce părere aveți despre modelele astea? Sunt de ajutor sau mai bine încep de la zero?

Mă întreb dacă e mai bine să mă concentrez pe ce am învățat în timpul cercetării sau pe rezultatele propriu-zise. Adică, dacă să vorbesc despre dificultăți, despre cum mi-am depășit blocajele, sau doar despre ce am descoperit.

Serios, cine a inventat mărturia asta? 🤦‍♀️

Am vorbit cu un coleg și mi-a zis că a scris despre cum cercetarea lui l-a făcut să își reevalueze perspectivele asupra unui anumit subiect. Sună interesant, dar nu știu dacă am eu o astfel de „revelație” de împărtășit.

Mă gândesc să încep cu o întrebare retorică, să atrag atenția. Dar mi-e teamă să nu par pretențioasă. Ce ziceți? E o idee bună?

Ok, am început să scriu ceva, dar deja am șters de trei ori. Mă blochez la fiecare propoziție. Ajutor! 😩