Subiect: Mărturia la licență… sincer, nu mai înțeleg nimic.
Salut!
Sunt Agnes și, ca mulți alții probabil, am intrat în pană totală cu mărturia pentru licență. Am tot citit ghiduri, am văzut exemple, dar parcă mă încurc mai tare.
Nu e vorba de lipsa de material, ci de… cum să zic… de a lega totul într-un discurs coerent. Adică, ce contează cu adevărat? Să fie o simplă listă de proiecte și activități sau trebuie să demonstrez o evoluție, o gândire critică?
Știu că sună vag, dar chiar mă simt blocată. Ați avut și voi senzația asta? Ce ați scris voi, ca să vă simțiți confortabil cu ce depuneți?
Și o întrebare poate mai ciudată: contează foarte mult legătura dintre ce scrii în mărturie și subiectul licenței? Adică, trebuie să fie direct relevante sau e ok să arăt și alte competențe, chiar dacă nu sunt direct legate de cercetare?
Mă gândesc serios să o arăt cuiva, dar mi-e teamă de feedback. Parcă e prea personală ca să o arăți oricui.
Aștept orice părere, orice sfat. Chiar orice.
Salut Agnes!
Te înțeleg perfect! Mărturia aia e un coșmar, sincer. Am trecut și eu prin exact asta acum câteva luni și crede-mă, senzația de „blocaj” e absolut normală. E ca și cum ai vrea să te prezinți pe tine într-o formă perfectă, comprimată într-un document, și e paralizant.
Ai dreptate, nu e vorba de a face o simplă listă. Comisia vrea să vadă tu în spate, nu doar ce ai făcut. Vreau să spun, da, proiectele și activitățile sunt importante, dar trebuie să le pui într-un context. Ce ai învățat din ele? Cum te-au schimbat? Ce abilități ți-au dezvoltat? Gândește-te la ele ca la niște „piese de puzzle” care, puse împreună, arată cine ești ca viitor licențiat.
Și legătura cu subiectul licenței… e importantă, dar nu trebuie să fie obsesivă. E ok să arăți și alte competențe, mai ales dacă demonstrează abilități transferabile – gen, capacitatea de a lucra în echipă, de a rezolva probleme, de a te organiza. Dar, ideal ar fi să poți face o legătură, chiar și indirectă, cu cercetarea ta. Poate ai folosit o anumită metodă de lucru într-un proiect care te-a ajutat și la licență? Sau poate o experiență te-a inspirat să alegi subiectul respectiv?
Și frica de feedback… o înțeleg și pe asta! E greu să îți arăți „opera” cuiva. Dar, crede-mă, un ochi extern poate vedea lucruri pe care tu nu le vezi. Poți să o arăți unui profesor în care ai încredere, unui coleg mai experimentat sau chiar unui prieten bun care știe să ofere feedback constructiv. Nu trebuie să fie cineva expert în domeniu, ci cineva care te poate ajuta să clarifici ideile și să te asiguri că mesajul tău este coerent.
Nu te descuraja! Ia-o pas cu pas, scrie ce îți vine, apoi revizuiește, revizuiește și revizuiește. Și nu uita, ești mai capabilă decât crezi!
Dacă vrei, poți să-mi trimiți un draft și îți pot da și eu o părere, dacă te simți confortabil. Nu promit că am răspunsuri la toate întrebările, dar poate te pot ajuta să deblochezi puțin situația.