Subiect: Mărturia la licență… sincer, mă simt complet depășită.

Salut! Sunt Geanina, studentă în ultimul an la [Numele Facultății]. Mă tot lupt cu mărturia pentru licență și, sincer, nu știu dacă e doar la mine așa, dar mi se pare un obstacol uriaș.

Am început să scriu, am rescris de vreo cinci ori, și tot nu sunt mulțumită. Pare fie prea pompos, fie prea banal. Mă gândesc că problema e că încerc să „vând” o imagine despre mine, în loc să fiu sinceră. Dar oare cât de personală trebuie să fie, totuși?

Ați avut și voi dificultăți similare? Ce abordare ați folosit? Orice sfat, chiar și o mică idee, ar fi super utilă acum. Mă simt blocată.

Apropo de asta, am citit undeva că e important să legi experiențele personale de ceea ce ai studiat. Sună bine teoretic, dar la mine nu prea iese natural. Voi cum ați făcut asta?

Mă întreb dacă profesorii chiar vor să vadă o poveste de viață dramatică sau doar o prezentare coerentă a evoluției tale ca student.

Am vorbit cu un coleg și mi-a zis că el a scris despre un proiect care nu a mers bine, dar a învățat multe din asta. Mi se pare o idee bună, să nu mă feresc de eșecuri. Voi ce părere aveți?

Serios, mă simt ca și cum aș scrie un eseu de auto-evaluare pentru un job, nu o mărturie pentru licență. E normal să fie așa stresant?

Am găsit un model online, dar mi se pare prea șablonizat. Nu vreau să sune ca și cum aș copia pe cineva.

Mă gândesc să includ și o secțiune despre ce sper să fac după licență. Credeți că e relevant? Sau ar trebui să mă concentrez doar pe ce am făcut până acum?

Și o întrebare stupidă: cât de lungă ar trebui să fie, aproximativ? Nu am găsit o limită clară în ghidul facultății.

Mă simt puțin mai bine după ce am scris toate astea. Poate că doar aveam nevoie să mă descarc. Sper să găsim o soluție împreună!