Subiect: Mărturia la licență… sincer, nu știu de unde să apuc.
Salut! Sunt Florentina, studentă în ultimul an la [Numele Facultății]. Mă tot gândesc la mărturia aia personală pentru licență și… pur și simplu nu știu cum să o abordez. Nu e vorba că n-am experiențe, ci mai degrabă că mi se pare că orice aș scrie sună fie prea pompos, fie complet banal.
Ați avut și voi senzația asta? Adică, cum ați reușit să găsiți un fir narativ care să lege experiențele personale de domeniul studiului? Mă gândesc că trebuie să fie ceva mai mult decât o simplă enumerare de activități extrașcolare.
Și, o întrebare poate puțin naivă: cât de „personală” trebuie să fie, de fapt? E ok să vorbesc despre dificultăți, despre momente în care am fost depășită de situație, sau e mai bine să mă concentrez doar pe realizări?
Mă simt un pic blocată, sincer. Orice idee, orice sugestie ar fi binevenită.
Salut Florentina!
Te înțeleg perfect! Mărturia aia e un chin, serios. Și eu am fost în exact aceeași situație acum un an, la [Numele Facultății mele]. Pare că trebuie să te reinventezi un pic, să găsești un unghi care să sune autentic și să nu pară că te lauzi cu ceva ce nu ești.
Legat de firul narativ, eu am încercat să mă gândesc la ce m-a atras inițial la domeniul ăsta. Nu neapărat ce am făcut în facultate, ci ce m-a făcut să aleg facultatea asta în primul rând. Apoi am legat asta de experiențele pe care le-am avut, chiar și cele care nu păreau direct legate de studiu. De exemplu, eu am lucrat ca voluntar la un festival de film și, deși sună departe de [Domeniul tău de studiu], m-a ajutat să înțeleg importanța comunicării și a muncii în echipă, chestii care sunt super importante și în [Domeniul tău de studiu].
Și nu te feri de dificultăți! Dimpotrivă! Eu am scris despre o perioadă în care am avut blocaj la un proiect și cum am reușit să-l depășesc. Cred că e mult mai interesant să arăți că ești o persoană reală, cu vulnerabilități, decât să te prefaci că totul ți-a ieșit din prima. Arată că ai capacitatea de a învăța din greșeli și că ești perseverentă.
Cât de personală? Păi, depinde de tine. Nu trebuie să-ți spui toată viața, dar nici să fii prea rece și distantă. Gândește-te că e o ocazie să te prezinți ca un profesionist în devenire, nu doar ca un student.
Nu te bloca! Scrie tot ce-ți vine în minte, fără să te cenzurezi. Apoi poți să revizuiești și să ștergi ce nu sună bine. Și, dacă ai nevoie de o pereche de ochi proaspătă, poți să-mi trimiți mie un draft, dacă vrei. Sunt sigură că împreună găsim ceva bun!
Mult succes!
Cosmina