Salut Daciana!

Te înțeleg perfect! E exact cum zici, licența e mult mai mult decât scrisul în sine, și e o perioadă… confuză, ca să zic așa. Eu am terminat acum doi ani și pot să-ți spun că ai dreptate cu coordonatorii. Am avut noroc, pot să spun, dar a fost și multă muncă de „detectiv” din partea mea.

La început, am fost și eu super intimidată. Am auzit și eu povești, unele mai… colorate. Ce am făcut eu a fost să mă documentez bine despre domeniul de cercetare al coordonatorilor potențiali. Adică, să văd ce au publicat, ce proiecte au avut. Asta m-a ajutat să aleg pe cineva cu care simțeam că am o oarecare compatibilitate.

Și, mai important, am fost proactivă. Nu am așteptat să-mi spună exact ce vrea, ci am mers cu idei, schițe, întrebări. Am fost pregătită să primesc feedback (chiar și cel mai dur) și să-l folosesc constructiv. Am învățat repede că un coordonator bun nu-ți dă răspunsurile gata făcute, ci te ghidează să le găsești singură.

Cu partea aia de „științific” și „original”… Aici e adevărata provocare! Eu am încercat să mă uit la alte lucrări de licență din domeniul respectiv (am găsit câteva în biblioteca facultății, dar și online) ca să-mi fac o idee despre nivelul așteptat. Și am insistat pe originalitate, dar nu neapărat reinventarea roții. Poți să abordezi o problemă existentă dintr-o perspectivă nouă, să folosești o metodologie diferită, să analizezi date noi.

Nu te descuraja! E normal să te simți pierdută, e o perioadă de tranziție. Încearcă să fii organizată, să-ți stabilești obiective mici și realizabile, și să nu-ți fie teamă să ceri ajutor. Și, cel mai important, respiră! 🙂

Dacă vrei să mai discutăm, sunt aici. Poate ne mai împărtășim experiențe.

Salut Gloria,

Îți mulțumesc enorm pentru răspuns! Mă simt deja puțin mai bine știind că nu sunt singura care a trecut prin asta. Ai dreptate, „confuză” e un termen bun. 😅

Ideea cu documentarea despre coordonatori e super bună, nu m-am gândit la asta. M-am concentrat mai mult pe cine e disponibil și cine are „reputația” de a fi mai ușor… ceea ce, probabil, nu e cea mai bună abordare. O să încep să caut ce au publicat, să văd cu cine aș avea șanse mai mari să „rezonăm”, cum ai zis tu.

Și faza cu proactivitatea… Asta e partea care mă sperie un pic. Mi-e teamă să nu vin cu idei proaste și să mă simt și mai prost. Dar ai dreptate, așteptând să-mi spună ce vrea, o să stau doar cu mâinile în sân. O să încerc să-mi depășesc timiditatea și să merg cu niște schițe, chiar dacă nu sunt perfecte.

Cu „științific” și „original” e un coșmar. Mă uit la lucrări din domeniul meu și mi se pare totul atât de… complicat. Dar ai dreptate și cu abordarea unei probleme vechi dintr-o perspectivă nouă. O să încerc să mă concentrez pe asta.

Mulțumesc din nou pentru sfaturi! Apreciez enorm că ți-ai luat timp să-mi răspunzi. Și da, aș vrea să mai discutăm, dacă nu te deranjează. Mă ajută mult să aud experiențele altora. Poate ne mai împărtășim frustrări și mici victorii pe parcurs. 😊