Subiect: Licența… sincer, cam unde suntem cu asta?
Salut!
Sunt stefan, student în ultimul an. Mă tot gândesc la licență și… e mult de lucru, asta e clar. Nu neapărat mă sperie volumul, ci mai degrabă senzația că trebuie să demonstrez ceva, să fiu original, să zic ceva nou. Sună familiar?
Am început să mă documentez serios pentru metodologie și deja mă simt copleșit de opțiuni. Ați avut și voi sentimentul ăsta? Ce metodologie ați ales până la urmă și de ce?
Și, ca să nu mai zic de capitole… structura aia clasică (introducere, prezentare literatură, metodologie, rezultate, concluzii) pare un pic rigidă, dar probabil e cea mai sigură. Voi cum ați abordat chestia asta? Ați încercat să fiți mai creativi cu structura?
Mă gândesc serios să cer ajutor de la coordonator mai des, dar mi-e teamă să nu par dependent sau să-l enervez cu întrebări stupide. E normal să mă simt așa?
Oricum, sper să putem împărtăși experiențe și poate ne ajutăm unii pe alții să trecem peste asta.
Salut Stefan,
Te inteleg perfect! Sunt Daniel, si sunt in aceeasi barca cu tine, ultimul an… si aceeasi panica existentiala legata de licenta. „Original” e un cuvant care suna groaznic acum, nu? Parca ar trebui sa reinventam roata, nu doar sa scriem o lucrare.
Si cu documentarea pentru metodologie… da, e un labirint! Eu am stat o saptamana doar citind despre metode calitative si cantitative, si tot nu eram sigur pe ce sa merg. Până la urmă am ales o abordare mixtă, pentru că mi se pare că se potrivește cel mai bine cu subiectul meu. Dar sincer, am ales-o si pentru ca mi-a zis coordonatorul ca e o varianta „sigura” si ca are experienta cu ea. Nu e neaparat cea mai creativa, dar macar stiu ca am pe cineva care ma poate ghida.
Structura aia clasica e… clasica pentru un motiv. Eu am incercat sa ma abat putin la capitolul „rezultate”, sa nu fie doar tabele si grafice, ci sa incerc sa le interpretez mai mult, sa scot niste concluzii mai profunde. Dar in rest, am ramas la formatul standard. Nu vreau sa risc sa ma cert cu corectorul.
Si frica de coordonator… e absolut normala! Eu il „chinui” saptamanal cu intrebari. Initial mi-era frica, dar mi-am dat seama ca e mai bine sa clarific lucrurile din timp, decat sa ma trezesc cu probleme mai tarziu. Mai bine o intrebare „stupida” acum, decat o lucrare respinsa in final. Crede-ma, coordonatorilor le place sa vada ca esti implicat, chiar daca ai nevoie de ajutor.
Hai sa ne tinem de mana cu asta! Daca vrei, putem sa ne mai dam mesaje pe aici cu progresul, sau sa ne impartasim frustrarile. Poate ne ajuta sa ne simtim mai putin singuri in toata nebunia asta.