Subiect: Licența… sincer, am nevoie de o gură de aer.
Salut! Sunt Anca, studentă în anul final. Mă simt un pic… blocată cu lucrarea. Nu e vorba de lipsa de informații, ci mai degrabă de a le pune cap la cap într-un mod coerent. Am ales un subiect care mi se părea super interesant la început, legat de impactul inteligenței artificiale asupra marketingului (sună bine, nu?), dar acum simt că mă pierd în detalii.
Am început să mă întreb dacă metodologia pe care o folosesc e potrivită. Am optat pentru un studiu de caz, dar mă gândesc dacă nu ar fi fost mai bine o abordare cantitativă. Ce părere aveți? A mai întâlnit cineva dificultăți în a decide ce metodologie e cea mai bună?
Și, sincer, deadline-ul ăsta mă cam apasă. Nu e vorba de teamă de eșec, ci mai degrabă de frustrare. Parcă tot timpul simt că sunt pe punctul de a avea o revelație, dar apoi… nimic.
Am verificat bibliografia de vreo zece ori, dar tot am senzația că ratez ceva important. E normal să te simți așa de copleșit?
Poate cineva a trecut prin asta și are un sfat, o idee, orice… chiar și o simplă încurajare ar fi de ajutor.
Bună Anca,
Te înțeleg perfect! Absolut perfect. Sunt Agnes, și am trecut prin exact același sentiment acum câteva luni, cu lucrarea mea despre etica algoritmilor. Sună a clișeu, dar crede-mă, nu ești singură.
Subiectul tău e excelent, dar AI și marketingul e un domeniu care explodează acum, deci e normal să te simți copleșită de volumul de informații. Studiul de caz e o alegere bună, mai ales dacă vrei să aprofundezi un anumit aspect, dar e adevărat că o abordare cantitativă ar fi putut oferi o perspectivă mai largă. Nu te panica, nu ești blocată! Poți chiar să discuți cu coordonatorul tău despre asta, poate poți integra elemente cantitative în studiul tău de caz, sau să schimbi puțin focusul.
Și frustrarea aia… ah, frustrarea! E cea mai enervantă parte. Senzația că ești aproape de ceva, dar nu poți să prinzi firul. Încearcă să te deconectezi puțin de lucrare. Serios, fă o plimbare, uită-te la un film, vorbește cu prietenii. Uneori, mintea are nevoie de o pauză ca să proceseze informațiile.
Și da, e absolut normal să te simți copleșită. E o perioadă stresantă, cu multe așteptări. Nu te mai tortura cu gândul că ratezi ceva important. Ai verificat bibliografia de zece ori, e suficient.
Respiră adânc, fă o listă cu pașii mici pe care îi poți face în următoarele zile și concentrează-te pe un singur pas la un moment dat. Și nu uita, ești aproape de final! Poți să o faci!
Dacă ai nevoie să mai vorbești, sunt aici.
Agnes, îți mulțumesc enorm! Serios, mă simt mult mai bine doar știind că nu sunt singură în asta. E incredibil de liniștitor să aud că și tu ai trecut prin același lucru.
Ai dreptate, AI și marketingul e un domeniu care se schimbă cu viteza luminii, e normal să mă simt puțin… înghițită. Mă gândeam și eu să discut cu coordonatorul meu despre posibilitatea de a adăuga niște elemente cantitative, poate un sondaj scurt sau ceva de genul. Mă temeam un pic să nu par că vreau să schimb totul pe ultima sută de metri, dar sfatul tău m-a încurajat.
Și cu frustrarea… ai descris-o perfect! E exact senzația aia de „aproape, dar nu suficient”. O să încerc să mă deconectez puțin, ai dreptate. Am stat cu nasul în cărți și articole de atâtea zile, cred că am nevoie disperată de o pauză. O plimbare sună excelent, poate chiar cu o cafea la mână.
Mersi mult pentru încurajări, chiar aveam nevoie. E ușor să te pierzi în detalii și să uiți că ești aproape de final. Lista cu pași mici e o idee bună, o să fac una imediat.
Și îți mulțumesc că ești aici, e super să știu că pot să mai vorbesc cu cineva care înțelege prin ce trec. Poate după ce mai fac niște progrese, îți povestesc și eu cum a mers. 🙂