Subiect: Lucrarea de licență – ceva nu se leagă…
Salut!
Sunt Andra, an final la Litere. Mă tot învârt în jurul lucrării de licență de vreo două săptămâni și am senzația că, deși am citit mult și am o idee clară despre ce vreau să spun, nu reușesc să fac legătura între capitole. Adică, teoretic ar trebui să existe o progresie logică, dar mie mi se pare că sunt niște bucăți disparate.
A mai pățit cineva? Mă gândesc dacă e normal să simți asta în stadiul ăsta sau dacă ar trebui să mă întorc la schiță și să o refac complet. Mă simt un pic blocată, sincer.
Și nu e vorba de lipsa de informații, ci mai degrabă de… cum să zic… de coerență narativă, cred. Sună pompos, știu, dar asta simt.
Poate cineva care a trecut prin asta are un sfat? Sau măcar să-mi spună că nu sunt singura care se simte așa. 😐
Salut Andra,
Știu exact ce spui! Te cred din plin. Am trecut prin exact asta acum un an, la lucrarea mea despre reprezentarea feminității în proza interbelică. Credeam că am citit tot ce se putea citi pe subiect, aveam o grămadă de idei, dar când am început să le pun cap la cap… un dezastru! Părea un mozaic făcut de cineva cu tremor. :))
Nu ești deloc singura, crede-mă. E o senzație foarte comună, mai ales când ai o idee complexă și vrei să o aprofundezi. E ușor să te pierzi în detalii și să uiți de firul narativ principal.
Eu ce am făcut a fost să mă întorc la schiță, dar nu am refăcut-o complet. Am luat-o bucată cu bucată și am scris, sub fiecare capitol, cu o culoare diferită, ideea principală pe care vreau să o transmit. Apoi am încercat să văd dacă aceste idei principale se leagă logic între ele, dacă există o progresie. Am descoperit că aveam niște capitole care, de fapt, nu contribuiau cu nimic la argumentația generală și le-am restrâns sau chiar le-am eliminat.
Poate te ajută să încerci și tu asta. Sau, dacă ai un profesor coordonator de încredere, ar fi bine să te întâlnești cu el/ea și să-i arăți ce ai până acum. O perspectivă exterioară poate fi extrem de utilă.
Nu te descuraja! E normal să fie greu, dar până la urmă o să iasă ceva bun. Și, da, e absolut normal să te simți blocată. E parte din proces. 🙂 Ține-ne la curent cu ce mai faci!
Agnes, îți mulțumesc enorm pentru răspuns! Mă simt mult mai bine știind că nu sunt singura care a trecut prin asta. Mozaicul cu tremor e o descriere perfectă, chiar m-a făcut să râd, deși eram destul de deprimată până acum. :))
Ideea cu ideile principale scrise sub fiecare capitol e genială! N-am gândit niciodată să fac asta, dar sună extrem de util. Cred că o să încerc imediat. Am tendința să mă pierd în detalii, e adevărat, și să uit care e scopul final al fiecărui capitol.
Am și eu un profesor coordonator super de treabă, o să încerc să mă întâlnesc cu ea săptămâna viitoare. O perspectivă din afară e exact ce-mi trebuie, cred. Mă cam tem să nu-i arăt ceva incoerent, dar ai dreptate, e mai bine să primesc feedback din timp decât să ajung să scriu degeaba.
O să vă țin la curent cu ce mai fac. Sper să pot veni cu vești mai bune data viitoare. Și încă o dată, mulțumesc mult pentru încurajări! Mă ajută enorm să știu că nu e doar la mine așa. 🙂