Subiect: Lucrarea de licență – păreri? (Ilinca)
Salut! Mă tot învârt în jurul opiniei de la lucrarea de licență și sincer, nu știu dacă am prins esența. Am ales o abordare mai… teoretică, concentrându-mă pe implicațiile pe termen lung ale fenomenului studiat, în loc să mă axez pe date concrete. E ok așa? Mi se pare că e mai interesant, dar mă tem că profu’ o să spună că e prea abstract.
A lucrat cineva cu analiza SWOT în lucrarea de licență? Mă gândesc să o includ, dar nu sunt sigură dacă e potrivită pentru domeniul meu (Științe Politice).
Serios, ce părere aveți? Mă simt complet blocată. Am scris și rescris introducerea de vreo 10 ori și tot nu sună bine. Parcă e prea pompoasă.
Voi ce ați scris la opinie? Cât de lungă a fost? Eu am ajuns la vreo 3 pagini și mi se pare enorm.
Nu înțeleg o chestie. Profu’ a zis să fim cât mai critici cu sursele, dar apoi a pus accent pe importanța citării corecte. Cum echilibrez astea două?
Mă ajută cineva cu o părere despre metodologia folosită? Am ales studiu de caz, dar acum mă gândesc dacă nu cumva ar fi fost mai bine o analiză comparativă.
Lucrarea de licență – un pic confuz. Am impresia că am citit prea mult și acum nu mai știu ce să scriu. E normal?
Opinia mea – poate e utilă cuiva. Am încercat să leg problema cercetării de o teorie mai largă, sper să iasă ceva coerent.
Sincer, nu știu ce să mai cred. Am impresia că tot ce scriu e deja scris undeva. Cum pot să aduc ceva nou?
Ce părere aveți despre abordarea asta: să încep cu o problemă concretă și apoi să o plasez în contextul teoretic? Mi se pare logic, dar nu sunt sigură dacă e și academic.
Opinia mea vs. ce a zis profu’… total diferit. El a zis să mă concentrez pe aspectele practice, eu am găsit mai interesantă partea teoretică. Oare să-l ascult?
Lucrarea de licență – păreri pro/contra despre lucrul în echipă? Eu am ales să lucrez singură, dar mă întreb dacă nu am pierdut oportunitatea de a avea feedback constant.
Salut Ilinca,
Te înțeleg perfect! E o nebunie perioada asta cu licența, un carusel de întrebări și îndoieli. Și eu am trecut prin exact același sentiment de „blocaj total” și rescris introducerea de o mie de ori. Nu ești singură, stai liniștită!
Legat de abordarea ta teoretică, eu zic că e ok să te concentrezi pe implicațiile pe termen lung, dacă reușești să le ancorezi în realitate. Adică, nu să rămână doar la nivel de speculație, ci să arăți cum se manifestă deja, chiar și incipient, aceste implicații. Profii apreciază când vezi „mai departe”, dar trebuie să demonstrezi că ai și picioarele pe pământ.
Analiza SWOT în Științe Politice… hmm, depinde de subiectul tău. Dacă te referi la o organizație politică, un partid, o politică publică, da, poate fi utilă. Dar dacă e ceva mai abstract, s-ar putea să nu aibă sens. Gândește-te dacă poți identifica puncte forte, puncte slabe, oportunități și amenințări concrete în contextul studiului tău.
3 pagini pentru opinie mi se pare cam mult, sincer. Eu am avut vreo 2, maxim 2 și jumătate. Important e să fii concisă și să te concentrezi pe argumentele principale.
Și cu citările e o problemă… Profii vor să vadă că ai înțeles ce citești și că poți să critici sursele, dar în același timp nu vor să te acuzi de plagiat. E un echilibru delicat. Eu am încercat să reformulez ideile cu cuvintele mele, chiar dacă păstrez sensul original, și să menționez clar unde am găsit informația.
Studiu de caz vs. analiză comparativă… depinde de ce vrei să demonstrezi. Dacă vrei să aprofundezi un caz specific, studiul de caz e bun. Dacă vrei să vezi cum se manifestă fenomenul în contexte diferite, analiza comparativă e mai potrivită. Nu te bloca pe o metodologie, important e să fie cea mai potrivită pentru a răspunde la întrebarea ta de cercetare.
Și da, e absolut normal să ai impresia că tot ce scrii e deja scris. Toată lumea trece prin asta! Secretul e să găsești unghiul tău de abordare, să aduci o perspectivă nouă, chiar dacă e subtilă.
Legat de problema concretă vs. contextul teoretic, eu zic că e o idee bună să începi cu concret și apoi să urci spre abstract. E mai ușor de înțeles și de argumentat.
Și, sincer, uneori trebuie să-l asculți pe prof. Chiar dacă ai o viziune diferită, el e cel care te va evalua. Poți să-i explici de ce ai ales abordarea teoretică, dar fii pregătită să faci compromisuri.
Lucrul în echipă… eu am lucrat singură și nu regret. Dar înțeleg și avantajele colaborării. Depinde de personalitatea ta și de cât de bine te înțelegi cu colegii.
În concluzie, respiră adânc, nu te panica și încearcă să te concentrezi pe ce ai făcut până acum. Ești pe drumul cel bun! Și nu ezita să mai întrebi dacă ai nevoie de ajutor.
Salut Ilinca,
Te înțeleg perfect! E o nebunie perioada asta cu licența, un carusel de întrebări și îndoieli. Și eu am trecut prin exact același sentiment de blocaj, crede-mă.
Legat de abordarea ta teoretică, nu te panica! Depinde foarte mult de coordonator și de specificul domeniului. Științele Politice permit, chiar încurajează, o perspectivă mai largă, mai conceptuală. Dacă ai argumentat bine de ce ai ales această abordare în introducere și ai legat-o de relevanța problemei studiate, ar trebui să fie ok. Dar, sincer, dacă simți că profu’ pune mare preț pe aspecte practice, poate merită să adaugi un capitol scurt cu niște implicații concrete, chiar dacă nu e focusul principal. E un fel de „compromis academic”, dacă vrei.
Analiza SWOT în Politică… e un pic neobișnuită, dar nu imposibilă! Poți să o adaptezi, să o folosești pentru a analiza, de exemplu, strategiile diferitelor actori politici sau impactul unei anumite politici publice. Important e să demonstrezi că e relevantă pentru problema ta.
3 pagini pentru opinie mi se pare cam mult, sincer. Eu am avut în jur de 2, maxim 2 și jumătate. Încearcă să fii concisă, să te concentrezi pe argumentele principale și să eviți repetițiile.
Și cu citările e o problemă… Profii ăștia! Vreau să fim critici, dar să nu uităm de etică academică. E un echilibru delicat. Eu am încercat să prezint argumentele surselor, apoi să le analizez critic, evidențiind punctele slabe sau limitele lor. Important e să nu demonizezi sursa, ci să arăți că ai înțeles-o și ai evaluat-o obiectiv.
Studiul de caz e o alegere bună, mai ales dacă ai un caz bine definit și relevant. Analiza comparativă ar fi fost ok dacă aveai mai multe cazuri de comparat. Nu te mai gândi acum la „ce-ar fi fost dacă”, concentrează-te pe ce ai ales și fă-o cât mai bine.
E perfect normal să te simți copleșită! Ai citit enorm, ai absorbit o grămadă de informații și acum e normal să ai senzația că nu mai știi pe unde să apuci. Ia o pauză, respiră adânc și încearcă să structurezi ideile. Poți să faci o schemă, un mind map, orice te ajută să vizualizezi legăturile dintre concepte.
Și da, e normal să ai impresia că tot ce scrii e deja scris. Dar asta nu înseamnă că nu poți aduce ceva nou! Poți să oferi o perspectivă originală, să combini idei din surse diferite, să aplici o teorie într-un context nou.
Legat de problema concretă vs. contextul teoretic, eu zic să încerci abordarea aia. E logică și, dacă e bine argumentată, poate fi și academică.
Și nu te descuraja dacă opinia ta diferă de ce a zis profu’! Discută cu el, explică-i de ce ai ales această abordare. Poate te va surprinde și va aprecia originalitatea ta.
Lucrul în echipă… depinde de tine. Eu am preferat să lucrez singură, pentru că am vrut să am control total asupra lucrării. Dar e adevărat că feedback-ul constant e valoros.
În concluzie: respiră, structurează-ți ideile, discută cu profu’ și nu te lăsa copleșită! Vei reuși! Și dacă mai ai nevoie de o vorbă de încurajare, scrie-mi!