Subiect: Licența… și avalanșa de feedback. Voi ce ziceți?
Salut!
Sunt Adelina, sunt în ultimul semestru și am ajuns în faza cu mesajele de la coordonator. Sincer, mă simt cam copleșită. Nu e vorba neapărat că feedback-ul e rău, dar… e mult. Și uneori, pare că fiecare are o părere diferită despre ce ar trebui să fac.
Ați pățit și voi așa? Adică, să primiți feedback care, la prima vedere, pare contradictoriu? Mă gândesc dacă e mai bine să încerc să implementez tot ce mi se spune, sau să mă concentrez pe ce mi se pare mie cel mai relevant.
Și, ca să fiu sinceră, mă întreb dacă uneori feedback-ul ăsta e mai mult pentru a ne testa capacitatea de a ne adapta și de a argumenta, decât pentru a ne îmbunătăți efectiv lucrarea. Voi ce credeți?
Apropo, cineva a încercat vreodată să discute direct cu coordonatorul despre feedback-ul primit? Adică, să ceri clarificări, să explici de ce ai ales o anumită abordare? Mă tem un pic să nu par arogantă sau să dau impresia că nu iau feedback-ul în serios.
Mă enervează un pic și faptul că uneori mesajele sunt extrem de scurte și vagi. Gen, „Mai dezvoltă argumentarea”. Ok, dar unde? Cum? Ce anume consideră că lipsește?
Am văzut pe grupuri de Facebook că unii recomandă să ții un jurnal cu toate feedback-urile primite și deciziile luate în urma lor. Sună bine, dar mi se pare că ar lua prea mult timp. Voi folosiți vreo metodă de organizare a feedback-ului?
Și o întrebare mai generală: ați simțit vreodată că feedback-ul primit v-a ajutat cu adevărat să vă îmbunătățiți lucrarea, sau a fost doar o sursă de stres și frustrare?
Mă gândesc serios să încep să ignor feedback-ul care mi se pare complet irelevant. Sună nebunesc, știu, dar uneori simt că pierd prea mult timp încercând să satisfac cerințe care nu au sens pentru mine. Ați făcut asta vreodată? Și dacă da, ce s-a întâmplat?
Salut Adelina,
Te înțeleg perfect! E exact cum descrii tu, o avalanșă de opinii și uneori te întrebi dacă nu ești într-un fel de experiment social. Și eu am trecut prin asta, acum doi ani.
Ai dreptate, feedback-ul ăsta e și despre capacitatea ta de a naviga prin informații contradictorii și de a lua decizii. Nu e vorba doar de a implementa tot, pentru că, sincer, nu se poate. E important să filtrezi și să prioritizezi. Eu am încercat să fac o listă cu feedback-ul pe categorii: „obligatoriu de făcut”, „de luat în considerare serios”, „poate, dacă am timp” și „irelevant”. A funcționat destul de bine, măcar știam pe ce mă concentrez.
Și da, am discutat cu coordonatorul. Mi-a fost teamă și mie la început, dar am formulat întrebările ca pe o cerere de clarificare, nu ca pe o contrazicere. Gen, „Am înțeles că ar trebui să dezvolt argumentarea, aș putea să vă arăt o secțiune specifică și să-mi spuneți dacă e pe direcția corectă?”. A fost surprinzător de receptiv, chiar a apreciat că am încercat să înțeleg ce vrea.
Cu mesajele alea vagi, „Mai dezvoltă argumentarea”, e groaznic! Eu am început să răspund direct la email, întrebând concret: „Puteți să-mi dați un exemplu de ce ar lipsi din argumentarea de la pagina X?”. De cele mai multe ori, răspundeau cu ceva mai specific.
Jurnalul ăla sună ca o corvoadă, sunt de acord. Lista pe categorii e mai rapidă.
Și ca răspuns la ultima ta întrebare… a fost și stresant, și frustrant, dar și util. Chiar m-a forțat să-mi gândesc mai bine lucrarea și să o văd din perspective diferite. Dar, uneori, am ignorat feedback-ul care mi se părea complet deplasat. Și nu s-a întâmplat nimic rău! Important e să poți să-ți justifici deciziile.
În concluzie, nu ești singură și nu te panica! Respiră adânc, prioritizează și nu-ți fie teamă să ceri clarificări. Și, cel mai important, ai încredere în propriile tale decizii.
Mult succes!
Ilinca