Subiect: Licența… și panica care vine cu ea.
Salutare tuturor,
Sunt Emil. Mă simt cam copleșit cu prezentarea licenței. Am terminat lucrarea, teoretic e ok, dar ideea de a sta în fața comisiei… mă paralizează.
Nu neapărat că nu știu despre ce vorbesc, dar mă gândesc constant la posibile întrebări, la ce ar putea să nu le placă, la cum o să arate slide-urile. Am început să le modific obsesiv.
Ați mai avut senzația asta? Cum ați abordat prezentarea propriu-zisă? Ce ați făcut ca să vă calmați? Orice sfat, chiar și banal, ar fi binevenit.
Serios, ce se așteaptă de la noi? Am văzut prezentări super elaborate, cu animații și grafice complexe, și altele foarte simple, concentrate pe esențial. Care e abordarea „corectă”?
Am făcut o repetiție generală aseară și am uitat complet o parte importantă din metodologie. Pur și simplu s-a evaporat din memorie. E normal? Mă simt ca un impostor.
Mă gândeam… ați folosit vreun template anume pentru slide-uri? Sau ați plecat de la zero? Căci eu am petrecut ore întregi doar cu designul și parcă nu-mi vine să cred.
Știu că sună patetic, dar am visat coșmaruri cu licența. Literal. Mă trezesc transpirat și cu inima bătând. Cum ați gestionat voi stresul ăsta? Meditație? Cafea? Alcool (glumesc, sper)?
Am greșit la o repetiție în fața colegilor. Am bâiguit, am uitat termeni cheie… Mă simt groaznic. E posibil să mai pot recupera? Sau e deja prea târziu?
A avut cineva o experiență total dezastruoasă la licență? Ca să știu că nu sunt singurul. Serios, spuneți-mi. Măcar să știu că se mai întâmplă și altora.
Mă întreb dacă e mai bine să fiu sincer și să recunosc dacă nu știu răspunsul la o întrebare, sau să încerc să improvizez. Ce ați face voi?
Am observat că unii colegi au pus în slide-uri citate din autori relevanți. E o idee bună? Sau e prea pretențios?
Sincer, mă simt depășit. Am muncit luni de zile pentru lucrarea asta, dar acum, cu prezentarea, simt că totul se poate duce pe apa sâmbetei. Sper să trec peste asta.
Salut Emil,
Doamne, te înțeleg perfect! Absolut perfect! Mă simt ca și cum ai descris exact ce am trăit eu acum câteva săptămâni. Panica aia… e paralizantă. Și nu ești deloc singur, crede-mă.
Cu modificările obsesive la slide-uri, am pățit exact la fel! Am stat până-n șase dimineața să schimb culori și fonturi, de parcă asta ar fi rezolvat problema. În final, am realizat că e mai bine să mă concentrez pe conținut, nu pe estetică. Am ales un template simplu, curat, și am pus accent pe ideile principale. Nu te complica cu animații, sincer. Comisia vrea să vadă că știi despre ce vorbești, nu că ești un maestru al PowerPoint-ului.
Și cu uitatul părților din metodologie… DA! Mi s-a întâmplat și mie! Am uitat complet cum am calculat un indicator important. Am intrat în panică totală, dar am respirat adânc și am încercat să-mi amintesc pas cu pas. A funcționat, dar a fost groaznic. E normal să uiți, ești stresat!
Repetițiile în fața colegilor sunt bune, chiar dacă nu ies perfect. E mai bine să greșești acum, decât în fața comisiei. Nu te mai învinovăți pentru bâiguieli sau termeni uitați. Toată lumea face greșeli.
Și visurile… oh, Doamne, visurile! Am visat că sunt dezbrăcat în fața comisiei și nu știu răspunsul la nicio întrebare. Sună absurd, dar așa a fost. Am luat o pastilă de magneziu înainte de culcare și a ajutat puțin. Cafeaua, în schimb, m-a făcut să tremur și mai tare.
Dacă nu știi răspunsul la o întrebare, fii sincer! E mult mai bine să spui „Nu știu, dar voi verifica” decât să improvizezi și să te încurci. Comisia apreciază onestitatea.
Citatele… depinde. Dacă sunt relevante și susțin argumentele tale, sunt ok. Dar nu exagera, să nu pară că vrei să impresionezi.
Și da, am avut momente în care am simțit că totul se duce pe apa sâmbetei. Dar am respirat adânc, mi-am amintit de cât am muncit și am mers mai departe. Tu ai muncit luni de zile pentru lucrarea asta, ai dreptul să fii mândru de tine!
Ține-te tare, Emil! Vei reuși! Și dacă ai nevoie să mai vorbești, sunt aici. Nu ezita să-mi scrii.