Salutare tuturor!
Măcar pentru o clipă, toată această disertatie de master în filosofie mă face să simt că am intrat într-un labirint fără ieșire. Încerc să găsesc un fir roșu în tot haosul ăsta de idei, dar parcă totul se învârte în cerc.

Voi ați avut vreodată momente în care v-ați simțit blocați complet, indiferent cât de tare ați încercat să vă organizați sau să vă relaxați? Și dacă da, aveți vreun pont, ceva ce v-a ajutat să treceți peste?

Dacă mi-ați putea împărtăși niște experiențe, tips-uri sau chiar simple idei despre cum să păstrez motivația sau claritatea, aș fi super recunoscătoare. Poate nu-s singura care simte că e pe punctul de a arunca tot în aer și să urc în vânt cu nostalgia anilor de liceu când nu aveam asemenea griji.

Așa că, dacă aveți vreun „secrete” de-ale voastre, spuneți-mi și mie, vă rog! Mulțumesc anticipat!