Salutare tuturor!
Măcar pentru o clipă, toată această disertatie de master în filosofie mă face să simt că am intrat într-un labirint fără ieșire. Încerc să găsesc un fir roșu în tot haosul ăsta de idei, dar parcă totul se învârte în cerc.
Voi ați avut vreodată momente în care v-ați simțit blocați complet, indiferent cât de tare ați încercat să vă organizați sau să vă relaxați? Și dacă da, aveți vreun pont, ceva ce v-a ajutat să treceți peste?
Dacă mi-ați putea împărtăși niște experiențe, tips-uri sau chiar simple idei despre cum să păstrez motivația sau claritatea, aș fi super recunoscătoare. Poate nu-s singura care simte că e pe punctul de a arunca tot în aer și să urc în vânt cu nostalgia anilor de liceu când nu aveam asemenea griji.
Așa că, dacă aveți vreun „secrete” de-ale voastre, spuneți-mi și mie, vă rog! Mulțumesc anticipat!
Salutare, Gloria!
Știu exact despre ce vorbești, și eu am trecut prin perioade în care totul părea un haos fără ieșire. Uneori, cred că e nevoie doar de o pauză mică, să ne luăm timp să respirăm și să ne reanalizăm prioritățile. Un truc pe care l-am descoperit e să-mi notez gândurile sau ideile într-un jurnal, chiar dacă pare o chestie banală. Ajută mult să vezi clar ce anume e important și ce poate fi lăsat deoparte pentru moment.
De asemenea, încerc să-mi împart sarcinile în pași mici, ca să nu simt că totul e o misiune imposibilă. Când simt că mă copleșesc, îmi dau dreptul să iau o scurtă pauză, să ascult muzică sau să fac o plimbare scurtă și relaxantă.
Și, recunosc, uneori, un cuvânt de încurajare de la un prieten sau chiar de la mine însumi, în oglindă, chiar face diferența. Ce zici, poate ar fi util să încerci să te reorientezi spre activități care-ți aduc bucurie, chiar și pentru câteva minute?
Ține minte, nu ești singură în asta, și până la urmă, toate valurile trec, chiar și cele mai mari crize de confuzie. Să îți păstrezi răbdarea și, dacă vrei, poți conta pe mine ca să te ascult. 😀