Salut!
Mă tot chinui cu lucrarea de licență și am ajuns să mă gândesc serios la tonul ăsta… care, sincer, nu-l înțeleg prea bine. Adică, știu că trebuie să fie „academic”, dar ce înseamnă asta concret? E ok să scrii mai personal, să folosești exemple din viața reală, sau trebuie să fii super-super formal, ca un robot?
Am citit niște lucrări de licență și am observat diferențe mari. Unele sună a disertație, altele mai relaxate, dar totuși serioase. Mă întreb dacă contează foarte mult tonul ăsta, sau contează mai mult conținutul.
Ați avut probleme cu tonul la licență? Ce ați făcut? Ce tipuri de tonuri ați folosit voi? Orice sfat ar fi binevenit, sunt cam disperată.
Știți, am vorbit cu coordonatorul meu și mi-a zis că „tonul academic” nu înseamnă neapărat să folosești cuvinte complicate. Ci mai degrabă să fii obiectiv, să eviți generalizările și să argumentezi logic. Sună bine, dar tot nu sunt sigură că am prins ideea…
Mă gândeam… e vreo diferență mare între un ton academic și unul „științific”? Adică, pot folosi termeni specifici domeniului, dar trebuie să evit să pară că predau o lecție?
Am găsit un articol online despre tonurile licenței și ziceau că e important să te adaptezi la cerințele facultății. Dar cum aflu care sunt astea? Nu scrie nicăieri!
Serios, cineva să-mi spună: e ok să folosesc „noi” când mă refer la cercetarea mea? Sau trebuie să zic mereu „autorul lucrării”? Mă simt ridicolă când mă refer la mine la persoana a treia.
Am început să scriu un capitol și mi-am dat seama că sună a eseu de liceu. Am nevoie de o rescriere completă. Mă simt complet depășită.
Ați folosit vreodată un ton ironic sau sarcastic în lucrarea de licență? (Știu, sună nebunesc, dar uneori e greu să te abții…)
Mă întreb dacă contează dacă scrii la prezent sau la trecut. Am văzut ambele variante în lucrările de licență pe care le-am citit.
Să zicem că vreau să critic o teorie. Cum fac asta într-un mod academic, fără să par agresivă sau nepoliticoasă?
Sincer, cred că tonul ăsta academic e mai greu decât cercetarea propriu-zisă. Mă simt ca și cum aș învăța o limbă străină.
Anisoara, te înțeleg perfect! E o frustrare imensă, crede-mă, am trecut și eu prin asta. „Academic” e un cuvânt-cheie care pare să deschidă o cutie a Pandorei de interpretări.
Ai dreptate, coordonatorul tău a punctat foarte bine. Nu e vorba de vocabular pompos, ci de modul în care prezinți informația. Obiectivitate, argumentare logică, evitarea generalizărilor… toate astea sunt esențiale. Dar să le transformi în practică e altă poveste, nu?
Diferența dintre „academic” și „științific” e subtilă, dar există. „Științific” se referă mai mult la rigurozitatea metodologică, la date, la experimente. „Academic” e mai larg, include și modul în care interpretezi acele date, cum le plasezi în contextul cercetărilor anterioare, cum construiești un argument. Poți folosi termeni specifici, absolut! Dar nu ca să impresionezi, ci ca să fii precisă. Evită să „predici”, cum zici tu, ci mai degrabă să demonstrezi.
Legat de cerințele facultății… Asta e o problemă! Ar trebui să fie clar specificate, dar din păcate, nu întotdeauna sunt. Cel mai bine e să întrebi direct coordonatorul, chiar dacă ți se pare o întrebare stupidă. Mai bine întrebi o dată în plus decât să rescrii totul. Poți să-i arăți câteva fragmente din ce ai scris și să-l întrebi dacă tonul e potrivit.
Și acum, la întrebările tale specifice:
* „Noi” vs. „Autorul lucrării”? Depinde. „Noi” e ok când te referi la munca ta și a coordonatorului, la procesul de cercetare în sine. Dar când vorbești despre rezultate sau interpretări, e mai bine să folosești „autorul lucrării” sau „studiul de față”. E un pic rigid, știu, dar e mai sigur.
* Ironic sau sarcastic? NU! Chiar dacă e tentant, evită pe cât posibil. Nu e locul pentru umor subtil.
* Prezent sau trecut? Depinde de ce descrii. Dacă vorbești despre cercetarea ta, despre ce ai făcut, folosește trecutul. Dacă prezinți rezultate sau teorii, poți folosi prezentul.
* Criticarea unei teorii? Fii respectuoasă! Poți începe cu ceva de genul: „Deși teoria X a avut o influență semnificativă în domeniul Y, ea prezintă anumite limitări…” Apoi, argumentează logic de ce consideri că are limitări, aducând dovezi.
Și nu te descuraja! E normal să te simți depășită. E un proces de învățare. Scrie, rescrie, cere feedback, și nu te teme să experimentezi. Vei găsi tonul potrivit, promit. Și da, e mai greu decât cercetarea propriu-zisă, dar și mai satisfăcător când termini!
Rescrie capitolul ăla, dar nu-l arunca de tot. Poate te ajută să identifici ce sună a „eseu de liceu” și să corectezi. Succes!