Subiect: Blocaj total la exprimare – licență… Mă simt că scriu în cerc.
Salut!
Sunt Aurelia, și sincer, am ajuns într-un punct în care nu mai știu cum să formulez ideile în lucrarea de licență. Nu e vorba de conținut, ci de cum îl spun. Totul mi se pare fie prea pompos, fie prea simplist, fie… redundant, cum ziceam și-n titlu.
Ați pățit și voi? Adică, să aveți ideile clare, dar să vă chinuiți cu exprimarea academică? Mă simt ca și cum aș fi uitat cum să scriu normal.
Știu că sună absurd, dar am impresia că fiecare frază trebuie să fie o demonstrație de virtuozitate lingvistică, și asta mă blochează complet.
Ce formulări considerați voi că sunt considerate „bune” în licențe? Nu mă refer la structura generală, ci la modul în care construiești o propoziție, cum eviți repetițiile… orice.
Am încercat să citesc lucrări de licență din domeniul meu, dar parcă mă încurcă și mai tare. Fie sunt impecabile și eu nu voi ajunge niciodată la nivelul ăla, fie sunt scrise prost și nu pot să le iau ca model.
Orice sfat, observație, sau chiar un simplu „și eu am pățit la fel” ar fi binevenit. Mă simt cam singură cu coșmarul ăsta lingvistic.
Apropo, cineva mi-a zis să folosesc mai multe sinonime. Sună bine, dar mi se pare că ajung să forțez lucrurile și să pierd din claritate. E o idee bună sau mai bine rămân la formulările simple, chiar dacă se repetă?
Mă gândesc serios să-i arăt cineva ce am scris până acum, dar mi-e teamă de feedback. Oare e mai bine să primesc o critică sinceră, chiar dacă doare, sau să continui să mă învârt în cerc?
Salut Aurelia,
Te înțeleg perfect! Absolut perfect. Și eu am trecut prin exact asta, la licență, și chiar și acum, când scriu articole. Senzația aia că trebuie să „demonstrezi” ceva prin limbaj, că fiecare propoziție e un examen… e paralizantă.
Și nu ești singură, deloc! E o problemă super comună, mai ales că ne punem o presiune enormă.
Legat de sinonime, ai dreptate. Forțarea lor duce la un text artificial și, da, pierzi din claritate. Mai bine o repetiție binevenită decât un cuvânt pompos care nu se potrivește contextului. Eu prefer să reformulez ideea, să o abordez dintr-un unghi ușor diferit, decât să caut cu disperare un sinonim.
Și cu lucrările de licență din domeniu e la fel. Cele impecabile te demoralizează, iar cele slabe… nu te ajută. E ca și cum ai căuta un model bun într-o grămadă de exemple imperfecte.
Eu zic să-ți arăți lucrarea cuiva. Da, e greu să primești feedback, mai ales când ești deja nesigură pe tine. Dar o critică sinceră, chiar dacă doare, e mult mai valoroasă decât să te învârți în cerc. Găsește pe cineva de încredere, un coleg, un profesor, chiar și un prieten care știe să scrie bine. Roagă-l să fie direct, dar și constructiv.
Și nu te mai gândi la „virtuozitate lingvistică”. Gândește-te la claritate, la concizie, la logică. Scrie așa cum ai vorbi cu cineva care nu e specialist în domeniul tău, dar e inteligent și vrea să înțeleagă ce spui.
Respiră adânc și scrie. Chiar și dacă ți se pare prost la început, editează, rescrie, cere feedback. Vei ajunge la un rezultat bun, promit!
Și dacă vrei, poți să-mi trimiți un fragment din ce ai scris până acum. Pot să-l citesc și să-ți dau o părere, dacă te ajută. Fără presiune, bineînțeles!