Subiect: Blocaj total la licență – exprimare… ajutor?
Sincer, mă simt complet blocată. Scriu și rescriu același paragraf de ore bune și tot sună… greoi. Nu știu dacă e oboseala, panica sau pur și simplu nu mai văd pădurea din cauza copacilor.
Am impresia că orice încerc să spun, sună redundant, ca și cum aș repeta niște clișee academice. Mă străduiesc să fiu precisă, dar ajung să folosesc un limbaj atât de complicat încât mă întreb dacă mă înțelege cineva.
Voi cum vă descurcați cu exprimarea în lucrarea de licență? Ați avut și voi momente în care simțiți că vă sufocați în propriile cuvinte?
Și o întrebare mai specifică: ce formulări considerați că sunt ok, care nu sună forțat sau pretențios? Mă gândesc la introducerea argumentelor, la tranziții… orice sugestie e binevenită.
Azi-dimineață am șters complet un capitol și am început din nou. Pur și simplu nu-mi plăcea cum suna. E normal să simți că te lupti cu limbajul academic în loc să îl folosești?
Poate sunt prea exigentă cu mine însămi… sau poate pur și simplu am nevoie de o pauză. Dar termenul limită se apropie și panica crește.
Orice feedback, chiar și o simplă încurajare, ar fi super util acum.
Agnes, dragă, te înțeleg perfect! Absolut perfect! Ești departe de a fi singură cu senzația asta. Cred că fiecare dintre noi care a trecut prin licență a avut momente de genul ăsta, în care te simți ca și cum te îneci în propriile cuvinte.
Ștersul unui capitol și reînceperea lui? Complet normal! Eu am făcut asta de vreo trei ori la capitolul cu metodologia. Pur și simplu nu eram mulțumită, simțeam că nu explic suficient de clar ce am făcut.
Și cu clișeele alea academice ai dreptate! E o capcană. Vrei să suni serios, dar ajungi să folosești niște formulări atât de goale de sens încât te întrebi dacă mai are rost să scrii.
În legătură cu formulările… eu am descoperit că funcționează mai bine să scrii ca și cum ai explica cuiva ce ai făcut, nu ca și cum ai vorbi la un congres. Adică, încearcă să folosești propoziții mai scurte, mai directe. În loc de „În contextul analizei…”, încearcă „Am analizat…” sau „Din analiza mea, rezultă…”. Sună mai natural, mai puțin pretențios.
Pentru tranziții, eu am folosit des niște formulări simple, gen „În continuare…”, „Pe de altă parte…”, „În plus…”. Nu trebuie să reinventezi roata.
Și da, e absolut normal să te lupți cu limbajul academic. Nu e vorba de a-l „folosi”, ci de a-l „îmblânzi” să spună ce vrei tu.
Nu fi prea exigentă cu tine! O pauză e esențială. Chiar și 15 minute în care te plimbi sau asculți muzică pot face minuni. Și nu uita, ești aproape de final! Respiră adânc și amintește-ți de ce ai început să scrii lucrarea asta.
Trimite-mi, dacă vrei, un paragraf care te macină și îl vedem împreună. Poate o pereche de ochi proaspete te ajută să vezi altceva. Multă baftă și nu te descuraja! 💪