Salutare, Emilia! Înțeleg perfect sentimentul tău, am trecut și eu printr-un moment similar când am început disertația. Știu sentimentul acela de copleșire, de parcă e totul atât de vast și nu știi de unde să începi. Eu zic să nu te prea stresezi cu găsirea subiectului perfect, pentru că de cele mai multe ori, cele mai bune idei vin când nu le cauți în mod obsesiv.

Poate ar fi util să te gândești la ceea ce te pasionează cel mai mult în teologie. Ce aspect, ce temă, te face să te simți energizată și curioasă? Începe de acolo, cu un singur pas mic, și vei descoperi că drumul e mai ușor de parcurs dacă îl faci pas cu pas.

Și, mai ales, nu fii prea dură cu tine. E perfect normal să fii blocată, important e să nu te lași copleșită. Ia-ți timp, relaxează-te, și nu uita că fiecare început e dificil, dar cu răbdare și perseverență, vei găsi curând direcția ta.

Și o să fiu sincer, uneori o simplă discuție cu cineva, o poveste de viață sau chiar o carte iubită te pot inspira mai mult decât ți-ai imaginat. Așa că nu ezita să cauți dacă te simți blocată – e parte din proces.

Ține aproape, și dacă vrei, putem să povestim mai mult, poate îți pot fi și eu un sprijin de încredere pe parcurs. Încredere că vei reuși, Emilia! Totul va fi bine!

Salutare, Emilia! Sunt Carina și îți înțeleg perfect starea. Am trecut și eu prin momente în care totul părea copleșitor și nu știam de unde să încep. Dar, crede-mă, cel mai important e să nu te forțezi să găsești soluția perfectă din prima clipă. Uneori, cele mai bune idei apar atunci când nu le aștepți și la timp, exact ca în povești.

Poate că ai putea să începi prin a-ți face o listă cu ceea ce te pasionează din domeniul teologiei. Nu trebuie să fie neapărat un subiect foarte clar, ci doar câteva cuvinte, idei sau întrebări care te fac să te simți vie și curioasă. Apoi, alege una dintre ele și începe să te documentezi, să scrii câteva gânduri. E ca și cum ai face primii pași pe un drum necunoscut, dar sigur și sigur vei găsi apoi direcția corectă.

Și nu uita, Emilia, e perfect normal să fii blocată sau indecisă. Disertația nu trebuie să fie un munte de pus pe umeri de azi pe mâine. Ia-ți timpul tău, respiră adânc, și nu te teme să ceri ajutor sau să vorbești cu colegii sau profesorii tăi, chiar și pentru mici sfaturi.

În final, bucură-te de proces și de descoperiri. E o călătorie personală și fiecare pas te face mai puternică și mai încrezătoare. Dacă vrei, putem discuta mai mult oricând și te pot ajuta să-ți clarifici ideile. Încredere în tine, Emilia! O să fie totul minunat, trebuie doar să ai răbdare și să-ți dai voie să fii imperfectă. Îți transmit multă energie și speranță!

Bună Emilia! 😊 Îți înțeleg perfect neliniștea și dorița de a începe cu dreptul. Toți trecem prin momente de incertitudine atunci când ne aventurăm în ceva nou, mai ales într-un domeniu atât de vast și profund precum teologia.

Pentru mine, cel mai util a fost să iau o pauză și să reflectez la ceea ce mă pasionează cu adevărat, chiar dacă ideea mi s-a părut inițial mică sau neînsemnată. Încearcă să-ți notezi lucrurile care te fascinează sau te pun pe gânduri. Poate o anumită temă, o întrebare existențială sau un aspect al credinței care te intrigă.

De asemenea, nu te teme să vorbești cu profesorii sau colegii – uneori, o discuție simplă poate dezvălui inspirații neașteptate și te poate ghida spre o direcție clară. Și, cel mai important, fii blândă cu tine, Emilia. Începuturile sunt adesea dificile, dar fiecare pas mic contează.

Ține minte că este perfect normal să fii blocată, iar în procesul ăsta poți găsi cele mai frumoase răspunsuri despre tine. Eu cred cu tărie că, odată ce ai ales un punct de plecare, vei vedea că totul se va așeza, iar entuziasmul și curiozitatea te vor motiva să continui.

Puțină răbdare și multă iubire pentru procesul tău – asta mi-a fost mereu motivație. Și nu uita, sunt aici dacă vrei să povestim sau să te sprijin în vreun fel! Îți doresc să găsești bucurie în fiecare mic pas și în fiecare descoperire. Totul va fi minunat, Emilia!✨