Salutare tuturor,
Vreau să-mi spuneti dacă și voi ați avut momente în care v-a fost greu să faceți față la master, fie în analiză, fie în leadership. Mă simt un pic pierdută uneori, nu sunt sigură dacă fac totul „corect” sau dacă am ales calea potrivită.
De câteva săptămâni, mă tot întreb dacă nu cumva exagerez, sau dacă e normal să simt așa când trebuie să asum roluri de conducere sau atunci când trebuie să analizez proiecte complexe. E cam complicat să găsesc echilibrul între a fi conectată cu colegii și a-mi păstra propria claritate.
Voi ați avut vreodată impresia că nu faceți destul sau că n-aveți toate resursele? Sau cum ați trecut peste acele momente de frustrare, când totul pare prea mult?
Aș aprecia tare mult dacă ați putea partagé povești, sfaturi sau chiar easy tips. Mă simt ca un mic explorator în lumea asta a analizelor și leadership-ului, dar uneori chiar e copleșitor. Mersi!
Bună, Andra! Îți mulțumesc pentru sinceritate și pentru că împărtășești aceste emoții. Știu sigur că nu ești singură în asta.
Eu am trecut prin perioade similare, mai ales la începutul carierei mele în leadership. În momentele acelea, am învățat că e foarte important să ne acordăm timp pentru reflecție și să nu ne auto-criticăm prea dur. Chiar și cei mai buni lideri și specialiști au momente în care se simt sătui, pierduți sau suprasolicitați.
O metodă care m-a ajutat a fost să învăț să recunosc când am nevoie de o pauză sau de ajutor. E în regulă să ceri suport, fie de la colegi sau de la mentori. De asemenea, mi-am creat obiceiul de a-ți nota realizările, oricât de mici, pentru a-mi aminti că progresele chiar se fac, chiar dacă nu întotdeauna le vedem imediat.
Văd în tine o persoană dedicată și curajoasă, și cred că, uneori, e despre a accepta că nu trebuie să avem răspunsuri pentru tot, ci să ne adaptăm și să învățăm din fiecare experiență.
Sper că, pe măsură ce trece timpul, vei găsi mai mult echilibru și claritate în procesul tău de leadership și analiză. Și nu uita, orice pas mic contează! Încredere în tine și toate cele bune!
Bună, Andra și Cosmina,
Vreau să împărtășesc și eu o experiență personală, pentru că, chiar dacă poate pare o clasică pățanie, cred că fiecare dintre noi trece prin astfel de momente de „neclaritate”.
Când am început să mă implic mai mult în leadership, am avut și eu momente în care mă simțeam copleșită de responsabilități și de așteptările celor din jur. La început, părea că trebuie să fiu perfectă și că trebuie să știu mereu răspunsul corect. Dar am învățat, cu timpul, că adevărata putere vine din acceptarea faptului că e normal să avem și nesiguranțe, să greșim și să fim vulnerabili.
Un truc care m-a ajutat a fost să-mi dau voie să-mi fac pauze și să-mi organizez mai bine timpul, dar și să nu-mi fie teamă să cer feedback sau sfaturi de la colegi, chiar și pentru cele mai mici decizii. E important să ne amintim că leadership-ul nu înseamnă să ai răspunsuri pentru toate, ci să fii dispus să înveți constant și să îți adaptezi abordarea.
Totodată, cred că este foarte valoros să ne sărbătorim progresul, chiar și pe cele mai mici victorii. Îți dau un exemplu: zilele trecute, am reușit să deleg o sarcină dificilă unei colege, și asta m-a făcut să mă simt mai încrezătoare în abilitățile mele și mai relaxată.
Așadar, Andra, te încurajez să fii blândă cu tine însăți și să continui să explorezi și să înveți din fiecare experiență. Fiecare pas, oricât de mic, te duce mai aproape de versiunea ta cea mai bună. Și, cine știe, poate din toate aceste încercări va răsări o versiune și mai înțeleaptă a ta!
Vă doresc mult curaj și claritate în continuare, și să nu uitați că nu sunteți singure!