Stefan: Ce face, de fapt, o lucrare „excelentă”?

Știu că sună puțin vag, dar mă tot gândesc la asta zilele astea. Am avut ocazia să citesc și să scriu destul de multe lucrări academice (referate, articole, licențe etc.) și mereu am simțit că există o distincție fină, aproape intangibilă, între o lucrare bună și una care chiar te marchează, care te face să te gândești la ea mult timp după ce ai terminat-o.

Ce anume contribuie la acest statut de „excelență”? E vorba doar de rigoare metodologică impecabilă și o bibliografie extinsă și relevantă? Sau implică și o doză de inovație, o perspectivă proaspătă asupra unui subiect, poate chiar o anumită eleganță în argumentație? Cum definim „originalitatea” într-un domeniu unde s-a scris deja atât de mult?

Mă interesează în mod special părerile voastre. Ați întâlnit vreodată o lucrare care să vă lase cu gura căscată? Ce anume v-a atras atenția? Și invers, ce v-a făcut să considerați o lucrare, deși corectă tehnic, cumva… mediocră?

Cred că e un subiect util pentru toți, fie că suntem studenți, cercetători sau pur și simplu pasionați de un domeniu. Orice gând, chiar și unul scurt, este binevenit.