Salutare tuturor!
Vreau să vă povestesc ceva ce poate mulți s-au confruntat sau urmează să o facă… Mi-a fost mai greu decât am crezut să mă creez pe mine însămi în cercetarea pentru licență. Serios, mă așteptam să fie un drum lung, dar nu atât de „neprețuit” și, sincer, uneori simt că dau înapoi efectiv.

Mi-a fost destul de complicat să găsesc inspirație și să-mi păstrez motivația, mai ales când am dat peste tot felul de obstacole – deadline-urile parcă se întind până în infinit, iar ideile originale par că se ascund de mine. Voi cineva trecut prin chestia asta? Cum ați reușit să rămâneți așa de focoși, când totul părea să cadă în cap?

Simt că e o etapă care poate fi mai dură decât orice altă parte a studiilor – și nu știu dacă-s singura care simte asta. M-aș bucura dacă ați putea împărtăși experiențele voastre sau, de ce nu, sfaturi pentru a merge mai departe cu zâmbetul pe buze. Orice gând e binevenit 🙂