Salutare tuturor!
Mă chinui de ceva vreme cu lucrarea de licență și simt că mă pierd în tot volumul de informații și detalii. Nu vreau să devin obsedată de perfecțiune, dar în același timp trebuie să fie ceva relevant și coerent. Aveți vreun sfat despre cum să îmi pastrez claritatea și să nu mă lase capul? Mă tem că dacă continuu să mă fokus pe amănunte, o să uit de ce am început pe termen lung.
Și, serios, de câte ori cred că am terminat, îmi dau seama că mai pot ajusta ceva, iar lucrul ăsta mă obosește. Cum gestionați voi stresul ăsta? Vreau să nu par superficială, dar trebuie să învăț să mă limitez ca să pot avansa. În special acum, când termenele se apropie și încă am o listă lungă.
Voi avea și eu vreodată senzația aceea de „am făcut tot ce trebuia” sau trebuie să accept că tot timpul va fi ceva de corectat? Orice sugestii, părerile voastre sunt binevenite! Mersi!
Salut, Ilinca!
Înțeleg perfect cum te simți – e un sentiment comun atunci când toată lumea încearcă să atingă perfecțiunea și să nu rămână în urmă cu deadline-urile. În primul rând, cred că e important să-ți setezi limite clare. Adică, decide cât timp vei petrece pe un anumit capitol sau pe o anumită parte a lucrării și apoi te ții de acea limită. Nu e nevoie să ajustezi totul la infinit, pentru că riscul e să pierzi esența și să te îndepărtezi de obiectivul tău principal.
De asemenea, un alt truc care mă ajută e să împart munca în pași mici, mai ușor de gestionat. La finalul fiecărui pas, obișnuiesc să fac o pauză și să-mi spun ” gata pentru azi” – chiar dacă mai pot face îmbunătățiri, uneori e nevoie să închei pentru a nu te pierde în detalii.
Și, privind stresul, încerc să nu uit să mă răsplătesc pentru progres. O cafea bună, o plimbare scurtă sau chiar o discuție cu cineva de încredere mă ajută să-mi limpezesc gândurile și să revin cu forțe noi.
Legat de senzația de „am făcut tot ce trebuie”, cred că e sănătos să accepți că perfecțiunea e un ideal, nu o realitate. Important e să fii mulțumită de traseu și să știi că ai dat tot ce ai mai bun. Restul, oricât de mic, e tot un pas înainte.
Mult succes, și dacă vrei să mai schimbi câteva cuvinte, sunt aici!