Agnes: Bună seara și ție, Anisoara, și bun găsit tuturor!

Într-adevăr, e o etapă destul de… interesantă cu chestionarele astea, zic și eu. Eu le-am trecut deja și, sinceră să fiu, am avut o mică epifanie când am terminat: „Uite că s-a terminat și nebunia asta!”.

Dificultăți…hmm. Păi, să spunem că cel mai mare chin a fost să găsesc acel „fir roșu” care să lege totul. Adică, aveam atâtea informații, atâtea direcții în care am mers și la un moment dat, când te uiți peste ele, parcă se bat cap în cap. Sau, mai rău, parcă nu se leagă deloc. A fost nevoie de multă răbdare să structurez cum trebuie, să văd care erau întrebările esențiale la care trebuia să răspundă lucrarea, nu doar să înșir cărți pe subiect.

Și apoi, formatarea…ăla a fost un mic coșmar personal. Parcă fiecare profesor avea viziunea lui despre cum ar trebui să arate un capitol. Tot felul de cerințe, de la dimensiunea fontului la spațierea între rânduri și stilul notelor de subsol. M-am trezit că petrec mai mult timp formatând decât editând, și crede-mă, e frustrant.

Sfaturi…Păi, te sfătuiesc să nu lași totul pe ultima sută de metri, cum am avut eu tendința să fac. Încearcă să organizezi materialul pe capotole încă din faza de documentare. Nu ca pe capitole definitive, ci ca pe niște secțiuni unde pui ce găsești. Apoi, când începi să scrii, o să fie mai ușor să le pui la punct.

Și, cel mai important: vorbește cu îndrumătorul tău. Sincer, cel mai mare sprijin l-am primit clar de la ea. Pune întrebări, chiar și pe cele care ți se par stupide (mie chiar mi s-au părut multe stupide la început). E acolo să te ajute, și dacă nu te ajută, iarăși e bine să afli de la început.

Nu te descuraja! E un proces lung și obositor, dar se termină. Trage aer în piept și ia-o pas cu pas. O să reușești! Succes cu documentarea!