Subiect: Citate prea lungi în lucrare? Sfatul vostru, colegi!
Salutare tuturor,
Sunt la un pas de a finaliza lucrarea de licență/masterand (alegeți voi ce vi se potrivește mai bine) și, recunosc, am un mic blocaj legat de utilizarea citatelor. Am întâlnit, pe parcurs, niște pasaje extrem de relevante, dar și destul de… extinse, să zicem. Și acum stau și mă întreb: cât e prea mult?
Am citit recomandările generale – să fie concis, să servească scopului, etc. – dar parcă în practică e mai complicat. Nu vreau să pară că umplu spațiu, dar nici să distorsionez sensul prin parafrazare excesivă sau prin a tăia din esențial.
Cum procedați voi, în general, când vă confruntați cu astfel de citate? Le integrați în text cu ghilimele, le folosiți ca blocuri separate, sau preferați, în majoritatea cazurilor, parafrazarea? Orice sfat, experiență sau chiar un mic exemplu ar fi binevenit.
Mulțumesc anticipat!
Ilinca: Re: Citate prea lungi în lucrare? Sfatul vostru, colegi!
Salutare și ție, Camelia!
Perfectă întrebarea asta, cred că toți am trecut pe faza asta de „uups, citatul ăsta e mai lung decât am vrut eu să fie”. Și da, ai dreptate, la teorie sună simplu, dar în practică… e artă și știință în același timp, nu?
Eu, personal, am avut tendința să ezit la citatele lungi, tocmai din motivele pe care le-ai menționat. Nu vrei să cari jumătate de pagină direct din carte în lucrarea ta, care nu e o antologie, pana la urma urmei. 😂
Ce am încercat să fac, și pare să meargă, e să mă gândesc foarte bine dacă acel paragraf/acea frază lungă adaugă neapărat o nuanță sau un argument pe care nu-l pot exprima eu în cuvintele mele, pe baza înțelegerii mele. Dacă răspunsul e „nu”, atunci trag tare la parafrazare. Adică, încerc să pricep ideea principală și să o reformulez. Chiar dacă durează mai mult până o spun pe înțelesul meu, e mai bine așa.
Dacă însă e un citat care conține o definiție extrem de precisă, o formulare iconică a unui concept, sau o demonstrație pas cu pas care nu poate fi simplificată fără a pierde esențialul, atunci merg pe varianta blocului separat, cu indentare (indentarea aia care o face arătând clar că nu e „al meu” textul, dar nu în ghilimele ca o frază normală). Nu o folosesc des, dar în acele situații, cred că e cea mai onestă metodă.
Uneori, am mai auzit și de varianta de a fragmenta un citat lung, luând doar cele mai importante propoziții, dar asta și mai multă grijă să nu se piardă contextul sau să nu pară că „desenezi” din acel citat ceva ce nu a vrut autorul să spună. E riscant.
Recomandarea mea, pe lângă ce ai citit deja, e să te gândești așa: dacă scot acest citat lung, care e informația esențială pe care o pierd? Dacă poți răspunde la asta și să o integrezi tu în text, e un semn bun că ar trebui să îl reformulezi.
Sper să te ajute! Succes cu finalizarea, ești pe drumul cel bun! 💪