Anisoara: Hmm, comitet de îndrumare… sună un pic formal, nu? Eu, dacă mă întrebi pe mine, depinde mult cine e în el și cum e pusă problema.

La noi la asociație am avut un fel de „grup de specialiști” pe niște proiecte mai mari. A fost ok, au venit cu idei bune, dar uneori parcă dădeau cu piciorul la ce venea de jos, de la noi, cei care chiar făceam treaba. Se vedea că sunt mai rupți de realitate.

Dar pe de altă parte, am lucrat și cu un grup de mentorat, mai mult informal, unde ne adunam câțiva mai experimentați și îi ajutam pe cei la început. Acolo a fost super, s-o zic pe aia dreaptă, cu tot cu sfaturi și încurajări. Deci, depinde mult de cum se strânge echipa și ce vibe au.

Tu cum te gândești la ei, Gloria? Ai vreun exemplu concret în minte? Sunt curioasă! 😊

Gloria: Exact asta zic și eu, Anisoara! Formal sau informal, vibe-ul contează enorm. Și cine e în el, la fel.
La mine în companie am văzut tot felul de variante. Uneori, un comitet de îndrumare chiar reușește să aducă o perspectivă strategică, să te ajute să nu te pierzi în detalii. Am avut o situație unde ne ajutau să prioritizăm, să vedem unde merită să investim efort și unde nu. Asta a fost clar pozitiv.

Dar aiperfectă dreptate, am pățit și eu să fie niște oameni cocoțați pe turnul lor de fildeș, care veneau cu tot felul de idei teoretice, bune pe hârtie, dar greu de aplicat în practică, cum ziceai și tu. Parcă uitau de unde am pornit și de ce facem lucrul respectiv. Și atunci apare frustrarea, nu? Nu mai simți că mergi în aceeași direcție.

Și apropo de ce ai zis tu cu momentul „mai puțin pozitiv” – eu cred că problema apare și când comitetul devine un fel de blocaj, nu un catalizator. Când trebuie să ceri aprobare pentru fiecare pas mic și ajungi să pierzi din entuziasm și din viteză. Ah, și mai e o chestie: dacă nu e clar cine face ce, cine ia deciziile finale, se poate ajunge la confuzii mari.

Tu ai simțit că grupul vostru de specialiști de la asociație era mai mult „de probă” sau chiar aveau puterea să influențeze deciziile? Că asta schimbă totul. Și cum ai zis tu, mentoratul informal – cred că ăsta e un model superb. Simți că ești ajutat, nu controlat. Să știi că e foarte interesant cum se potrivesc experiențele noastre. Mulțumesc că ai împărtășit! 😊