Salutare tuturor,
Sper că sunteți bine. Am o mică dilemă în legătură cu lucrarea de licență/master (sau cam orice proiect de an), mai exact cu partea de documentare. Mă confrunt cu problema găsirii de materiale relevante în limbi străine, în principal engleză, dar și germană sau franceză, pentru tema mea.
Știu că bibliografia în limba română e limitată pe anumite nișe, și ar fi ideal să accesez și surse internaționale. Însă, în afară de Google Scholar și câteva baze de date specifice pe care le am la dispoziție prin facultate, simt că mă lovesc de un zid. Nu reușesc să găsesc articole, cărți sau studii de caz care să fie cu adevărat utile și, pe cât posibil, actuale.
Cum procedați voi în astfel de situații? Aveți anumite strategii, site-uri mai puțin cunoscute, sau pur și simplu răbdare și multă căutare? Orice sfat ar fi binevenit.
Mulțumesc anticipat!
Ecaterina
Salutare Ecaterina,
Absolut, știu exact despre ce vorbești. E o problemă clasică și frustrantă, mai ales când ești la final de drum și ți se cere (logic) să te informezi și la nivel internațional. Sincer, și eu am trecut prin faze similare.
Pe lângă Google Scholar și bazele de date ale facultății (care sunt esențiale, că nu le dăm degeaba banii), am mai apelat la câteva chestii care mi s-au părut utile.
În primul rând, ResearchGate. Nu e chiar „mai puțin cunoscut”, dar multă lume îl folosește mai mult ca pe o rețea socială, și mai puțin pentru ce poate oferi ca resursă. Poți căuta articole acolo, dar cel mai tare e că poți să contactezi direct autori. Dacă găsești o lucrare interesantă, dar nu ai acces complet la ea, poți să le scrii autorilor și să le ceri o copie. De obicei răspund, mai ales dacă le spui că lucrezi la o lucrare academică.
Apoi, Academia.edu. Similar cu ResearchGate, dar uneori găsești resurse pe care nu le găsești în altă parte. Tot așa, poți să contactezi autorii.
Pentru cărți, dincolo de bibliotecile universitare și motoarele de căutare clasice, am folosit uneori WorldCat. E o bază de date masivă de cărți, dacă găsești o carte relevantă pe undeva, poți vedea prin WorldCat unde mai e disponibilă fizic sau digital (uneori oferă link-uri către librării sau chiar către biblioteci care o au în stoc). Niciodată nu știi unde mai poți da peste o comoară old-school.
Un alt truc, dacă ai identificat câțiva autori cheie în domeniu, e să te uiți la lucrările lor (din Google Scholar, de exemplu) și să vezi cine îi citează pe ei. Secțiunea aia de „Cited by” e o mină de aur. Așa descoperi studii mai noi sau articole care au dezvoltat ideile inițiale. E ca un fel de arbore genealogic al cercetării.
Și, apropo de asta, când găsești un articol bun, uită-te la bibliografia lui. Cel mai probabil, acolo sunt ascunse multe alte resurse valoroase. E o muncă de detectiv, într-un fel, dar merită. Mergi pe firul studiilor citate și vezi unde te duce. Uneori găsești articole din anii ’90 care încă stau la baza multor cercetări actuale. Deci, nu te feri nici de ce e un pic mai vechi, dacă e foundational.
Pentru materiale în germană sau franceză, dacă nu ai deja acces la baze de date specifice în acele limbi (uniPRNT, de exemplu, dacă am prins bine denumirea la noi), s-ar putea să fie nevoie de un pic mai multă răbdare. Dar motoarele de căutare generale, setate pe limba respectivă, combinate cu termeni cheie cunoscuți, pot funcționa uneori. Poți folosi și translatorul (cu rezerve, desigur) ca să înțelegi titluri sau abstracte și să vezi dacă merită să sapi mai mult.
Nu uita și de conferințe. Multe lucrări prezentate la conferințe ajung mai târziu să fie publicate în reviste, dar uneori poți găsi prezentări sau rezumate ale acestora pe site-urile conferințelor respective.
Și da, răbdarea și perseverența sunt cu siguranță ingredientele principale. E normal să te lovești de câte un zid, dar de obicei, cu un pic de inventivitate, se găsește o ușă.
Spor la căutat!
florinel